iubeț definitie

8 definiții pentru iubeț

IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) care face pasiune pentru ceva, care își dorește mult un lucru. – Iubi + suf. -eț.
IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -eț.
IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj. 1. (Popular, uneori depreciativ) Care iubește mult; drăgăstos; pătimaș în dragoste. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera și cel cu băutura; și s-aveți muieri frumoase și iubețe. SADOVEANU, B. 7. Era o femeie frumoasă... iubeață. BĂLCESCU, O. II 214. 2. (Învechit; urmat de determinări introduse prin prep. «de») Căruia îi place mult ceva, amator de..., pasionat după... Nevastă... iubeață de panglicuțe. GOLESCU, Î. 54.
iubéț (pop.) adj. m., s. m., pl. iubéți; adj. f., s. f. iubeáță, pl. iubéțe
iubéț adj. m., s. m., pl. iubéți; f. sg. iubeáță, pl. iubéțe
IUBÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care iubește mult; pătimaș în dragoste. /a iubi + suf. ~eț
iubeț m. iubitor: el era de felul lui mai iubeț CAR. [Slav, LĬUBIȚU].
ĭubéț, -eáță adj. (vsl. lĭubĭcĭ). Vechĭ. Azĭ iron. Ĭubitor. Subst. Ĭubit, amant.

iubeț dex

Intrare: iubeț (adj.)
iubeț adjectiv
Intrare: iubeț (s.m.)
iubeț substantiv masculin