Dicționare ale limbii române
iuțar definitie
10 definiții pentru iuțar
IUȚÁR, iuțari, s. m. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus). – Iute + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IUȚÁRI s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus). – Iute + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
iuțár (reg.) s. m., pl. iuțári
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
iuțár s. m., pl. iuțári
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IUȚÁRI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iutișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
IUȚÁR ~i m. Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie și cu carnea albă, iute la gust; burete-iute. /v. a iuți
- sursa: NODEX 2002
- permalink
iuțari m. pl. Mold. sau burete-iute, ciupercă comestibilă cu carnea albă, fragedă si piperată (Agaricus piperatus).
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ĭuțán și -ár m. Est. Un fel de cĭupercă ĭute (lactarius piperatus).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
IUȚARI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iuțișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
IUȚÁRI (< iute) s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria și piciorul de culoare albă și cu suc alb-lăptos, iute (Lactarius piperatus). Crește prin păduri de foioase și de amestec (stejar-gorun).
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
iuțar dex
Intrare: iuțar
iuțar
substantiv masculin
piperatus