IUȘNÍ, iușnesc, vb. IV. (Mold.) 1. Intranz. (Despre bici) A produce zgomotul caracteristic plesniturii; a plesni. Se putea auzi cum iușnea biciul în carne. CONTEMPORANUL, IV 304. 2. Tranz. (Subiectul este persoana care lovește cu biciul) A atinge (pe cineva) cu biciul sau cu biciușca. Să-l iușnești, Să-l plesnești. SEVASTOS, N. 15.

iușní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iușnésc, imperf. 3 sg. iușneá; conj. prez. 3 să iușneáscă

iușní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iușnésc, imperf. 3 sg. iușneá; conj. prez. 3 sg. și pl. iușneáscă

IUȘNÍ, iușnésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A iuști2. (cf. iuști)

ĭușnésc v. tr. (d. ĭușcă). Est. Lovesc cu ĭușca. V. intr. Plesnesc din bicĭ.