15 definiții pentru iușcă
IUȘCĂ1 s. f. (Rar; în
expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. –
Cf. femeiușcă. IÚȘCĂ2, iuști,
s. f. (
Reg.) Bici;
p. ext. lovitură dată cu biciul. –
Cf. biciușcă. IÚȘCĂ1 s. f. (Rar; în
expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. –
Cf. femeiușcă. IÚȘCĂ2, iuști,
s. f. (
Reg.) Bici;
p. ext. Lovitură dată cu biciul. –
Cf. biciușcă. IÚȘCĂ1 s. f. (Numai în
expr.)
Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament; drăcoaică. Tu ești mititică și trebuie să fii o iușcă de femeie! C. PETRESCU, R. DR. 324.
IÚȘCĂ2, iuște,
s. f. (
Mold.) Bici, biciușcă.
V. frișcă. Negustorul... tăcu, îndemnîndu-și caii cu iușca. SADOVEANU, B. 113. Pe urmă se-nchină amîndoi cu sănătate cătră gospodar, și moș Vîrlan pălește cu iușca în iapă. id. O. A. II 108. Cum juncul cel din hăisa de-abia-și mai dă imbold, Romînul îl plesnește cu iușca peste șold. LESNEA, I. 52. ♦ Lovitură dată cu biciul, cu biciușca.
iúșcă (rar)
s. f.,
g.-d. art. iúștii;
pl. iúști
iúșcă s. f., g.-d. art. iúștii; pl. iuști IÚȘCĂ s. v. biciușcă, cravașă. IÚȘCĂ, iuști,
s. f. 1. Sfârcul biciului.
2. Bici.
3. Femeiușcă.
4. Apă chioară. (
cf. iuști; ultimul sens (
4) derivă, după Bogrea și DAR, din
ucr. juška = supă)
IÚȘCĂ1 f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie șireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška IÚȘCĂ2 iúște f. reg. 1) Bici scurt și subțire; biciușcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciușca iușcă f. lovitură cu biciul: o iușcă pe coada motanului VLĂH. (dela
biciușcă).
ĭúșcă f., pl. ștĭ și ște (cp. cu cĭușcă și tușcă). Est. Șfichĭ, vîrfu bicĭuluĭ: caiĭ arșĭ de ĭușcă fugeaŭ (Sadov. Sămăn. 5, 1039). Lovitură orĭ plesnitură de șfichĭ.
iușcă s. v. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ. Iușcă dex online | sinonim
Iușcă definitie