IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.

IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.

IU interj. 1. Strigăt de veselie, de obicei repetat, pe care îl scot flăcăii la horă, mai ales la pornitul jocului și care însoțește strigăturile. Iu, iu, iu, C-acuma viu. BIBICESCU, P. P. 219. 2. Strigăt care exprimă spaima. Iu!... se auzi țipînd ușor una mai sperioasă. HOGAȘ, DR. II 68.

iu [pron. iu/iu]/iu-iú interj.

iu-iú v. iu

iu interj. [pron. ĭu / iŭ]

iu-iu-iu (iu, iu, iu) interj. [pron. iu...]

IU interj. (se folosește prelung sau repetat drept chiuitură în timpul jocului, la nunți etc.). /Onomat.

ĭo și ĭúo adv. (lat. úbi, pop. *ŭbi, „unde” de unde vine și it. ove, unde). Vechĭ. Unde. – În Trans. și ĭu.

ĭu, V. ĭo.