Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru itinerar

ITINER├üR, itinerare, s. n. Drum pe care se desf─â╚Öoar─â o c─âl─âtorie, cu indicarea localit─â╚Ťilor parcurse; mar╚Örut. ÔÖŽ Indicator care cuprinde sta╚Ťiile ╚Öi orele de plecare ╚Öi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. ÔÇô Din fr. itin├ęraire, lat. itinerarius.
ITINER├üR, itinerare, s. n. Drum pe care se desf─â╚Öoar─â o c─âl─âtorie, cu indicarea localit─â╚Ťilor parcurse; mar╚Örut. ÔÖŽ Indicator care cuprinde sta╚Ťiile ╚Öi orele de plecare ╚Öi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. ÔÇô Din fr. itin├ęraire, lat. itinerarius.
ITINER├üR, itinerare, s. n. Linia, drumul pe care se desf─â╚Öoar─â deplasarea unui vehicul sau o c─âl─âtorie cu indicarea localit─â╚Ťilor de pe parcurs. Porne╚Öte singur, la ├«nt├«mplare sau dup─â un itinerar precis, s─â caute, s─â ├«ntrebe. BOGZA, A. ├Ä. 632. Itinerarul c─âl─âtoriei ├«l ╚Ötiam de mult. BART, S. M. 11. ÔÖŽ Indicator cuprinz├«nd sta╚Ťiile ╚Öi orele de plecare ╚Öi de sosire pe un parcurs. Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire ├«n afar─â de cele prev─âzute la itinerar ├«i d─â de g├«ndit. CARAGIALE, M. 142.
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerár s. n., pl. itinerare (itinerárii)
ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.
ITINER├üR s.n. Drumul pe care se desf─â╚Öoar─â o c─âl─âtorie. ÔÖŽ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itin├ęraire, lat. itinerarium < iter ÔÇô drum].
ITINER├üR s. n. 1. traseu pe care se desf─â╚Öoar─â o c─âl─âtorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itin├ęraire, lat. itinerarium)
ITINER├üR ~e n. 1) Cale prestabilit─â care urmeaz─â s─â fie parcurs─â (de un vehicul sau de o persoan─â); rut─â; traseu; drum. 2) Orar al circula╚Ťiei vehiculelor de transport ├«n comun. /<fr. itin├ęraire, lat. itinerarius
itinerar n. cale de urmat spre a merge dela un loc la altul. ÔĽĹ a. privitor la drumuri: m─âsuri itinerare.
*itiner├ír, -─â adj. (lat. itinerarius). Relativ la drumur─ş, la c─â─ş: m─âsur─ş itinerare. Itiner├ír n., pl. e, ╚Öi itinerari┼ş n. (lat. itinerarium). Indica╚Ťiunea unu─ş drum, planu une─ş c─âl─âtori─ş. Carte care cuprinde acest plan sa┼ş descrie o c─âl─âtorie.
ITINERAR s. 1. drum, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. linie, traseu. (~ aerian București-Paris.)

Itinerar dex online | sinonim

Itinerar definitie

Intrare: itinerar (pl. -ii)
itinerar pl. -ii
Intrare: itinerar (pl. -e)
itinerar pl. -e substantiv neutru