ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération.

ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération.

iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)

iteráție s. f. (sil. -ți-e), art. iteráția, (sil. -ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (sil. -ți-i-)

ITERÁȚIE s.f. Acțiune repetată. ♦ Repetarea unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. [Gen. -iei, var. iterațiune s.f. / < fr. itération].

ITERÁȚIE s. f. 1. acțiune repetată. 2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. (< fr. itération)