ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes.

ITALIÓȚI s. m. pl. Populații de limbă indo-europeană care au locuit în antichitate în centrul Italiei. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes.

italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți

italióți s. m. pl. (sil. -li-oți)

ITALIÓȚI m. pl. Termen folosit pentru a denumi populația de limbă indo-europeană (latini, samniți etc.), care au locuit în antichitate în Italia centrală. /<fr. Italiotes