Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru italic

IT├üLIC, -─é, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care apar╚Ťine Italiei antice, privitor la Italia antic─â. 2. Adj., s. f. (Liter─â) cu caractere cursive. ÔÇô Din fr. italique, lat. italicus.
IT├üLIC, -─é, italici, -ce, adj. 1. Care apar╚Ťine Italiei antice, privitor la Italia antic─â. 2. (Despre caractere tipografice; ╚Öi substantivat, f.) Cursiv. ÔÇô Din fr. italique, lat. italicus.
IT├üLIC, -─é, italici, -e, adj. 1. Din (sau care prive╚Öte) Italia veche. Popoare italice. ÔÖŽ Care ╚Ťine de Italia. Peninsula italic─â. 2. (Despre caractere tipografice) Cursiv. Fel de fel de scriituri ÔÇô engleze, italice, gotice... ronde. CARAGIALE, M. 137. ÔŚŐ (Substantivat, f. pl.) Text tip─ârit cu italice.
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
itálic adj. m., pl. itálici; f. sg. itálică, pl. itálice
ITÁLIC adj. v. cursiv.
IT├üLIC, -─é adj. 1. Care ╚Ťine de Italia antic─â. 2. (Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr. italique].
ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr. italique, lat. italicus)
IT├üLIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de Italia antic─â; propriu Italiei antice. /<fr. italique, lat. italicus
italic a. ce ╚Ťine de Italia antic─â: popoare italice.
italice f. pl. alt nume dat literelor cursive.
*itálic, -ă adj. (lat. italicus). Italienesc (vorbind de Italia din timpu Romanilor). Litere italice, cursive.
ITALIC adj. cursiv, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)
ITALIC─é sau APENINIC─é, Peninsula ~ peninsul─â ├«n S Europei, ├«ntre m─ârile Tirenian─â, Ionic─â ╚Öi Adriatic─â, m─ârginit─â la N de C. Padului; 149 mii km2. Str─âb─âtut─â de la NV spre SE de M-╚Ťii Apenini. Clim─â mediteranean─â. Formeaz─â o mare parte a terit. Italiei.
ITÁLIC, -Ă adj. (< fr. italique): în sintagmele grup italic și limbă italică (v.).

Italic dex online | sinonim

Italic definitie

Intrare: italic
italic adjectiv