Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru istovitor

ISTOVIT├ôR, -O├üRE, istovitori, -oare, adj. Care istove╚Öte; epuizant, extenuant. ÔÇô Istovi + suf. -tor.
ISTOVIT├ôR, -O├üRE, istovitori, -oare, adj. Care istove╚Öte; epuizant, extenuant. ÔÇô Istovi + suf. -tor.
ISTOVIT├ôR, -O├üRE, istovitori, -oare, adj. Care istove╚Öte, care sleie╚Öte de puteri; obositor, extenuant. Munc─â istovitoare. Ôľş O oboseal─â istovitoare m─â cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respira╚Ťie de u╚Öurare, ca de╚Öteptat─â din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, p─ârinte! Acuma nu mai pot! O ur─â istovitoare ├«mi roade inima. REBREANU, P. S. 149.
istovitór adj. m., pl. istovitóri; f. sg. și pl. istovitoáre
istovitór adj. m., pl. istovitóri; f. sg. și pl. istovitoáre
ISTOVITÓR adj. v. extenuant.
ISTOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care istovește; extenuant; epuizant. /a istovi + suf. ~itor
ISTOVITOR adj. epuizant, extenuant, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Istovitor dex online | sinonim

Istovitor definitie

Intrare: istovitor
istovitor adjectiv