Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru istorism

ISTOR├ŹSM s. n. (Fil.) 1. Istoricism. 2. Principiu potrivit c─âruia evenimentele ╚Öi fenomenele trebuie studiate ├«n procesul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii lor istorice. ÔÇô Din fr. historisme, rus. istorizm.
ISTOR├ŹSM s. n. (Fil.) Principiu potrivit c─âruia evenimentele ╚Öi fenomenele trebuie studiate ├«n procesul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii lor istorice. ÔÇô Din fr. historisme, rus. istorizm.
ISTOR├ŹSM s. n. Unul din principiile de baz─â ale metodei dialectice de cercetare, potrivit c─âruia evenimentele ╚Öi fenomenele se studiaz─â ├«n procesul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii lor ├«n str├«ns─â leg─âtur─â cu condi╚Ťiile istorice concrete care le-au dat na╚Ötere. P─âr─âsind istorismul, lingvistica burghez─â s-a contopit cu filozofia burghez─â a limbii. MACREA, F. 12.
istor├şsm s. n.
istor├şsm s. n.
ISTOR├ŹSM s.n. Principiu de baz─â al metodei dialectice ├«n cercetarea ╚Ötiin╚Ťific─â, potrivit c─âruia evenimentele ╚Öi fenomenele se studiaz─â ├«n procesul apari╚Ťiei, dezvolt─ârii ╚Öi pieirii lor, ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu condi╚Ťiile istorice concrete care le-au dat na╚Ötere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].
ISTOR├ŹSM s. n. principiu de baz─â al metodei dialectice ├«n cercetarea ╚Ötiin╚Ťific─â, potrivit c─âruia evenimentele ╚Öi fenomenele se studiaz─â ├«n procesul apari╚Ťiei, dezvolt─ârii ╚Öi pieirii lor, ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu condi╚Ťiile istorice concrete care le-au dat na╚Ötere. (< fr. historisme, rus. istorizm)
ISTOR├ŹSM n. Principiu metodologic, conform c─âruia obiectele ╚Öi fenomenele din realitate trebuie privite ├«n dezvoltare istoric─â, ├«n leg─âtur─â cu condi╚Ťiile concrete care le-au generat ╚Öi cu celelalte fenomene existente ├«n momentul istoric dat. /<fr. historisme, germ. Historismus

Istorism dex online | sinonim

Istorism definitie

Intrare: istorism
istorism substantiv neutru