istorisi definitie

10 definiții pentru istorisi

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
istorisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 să istoriseáscă
istorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoriseáscă
ISTORISÍ vb. v. povesti.
A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso
istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].
istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).
ISTORISI vb. a arăta, a expune, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

istorisi dex

Intrare: istorisi
istorisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a