Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru istoriografie

ISTORIOGRAF├ŹE, istoriografii, s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â auxiliar─â a istoriei care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor ╚Öi al operelor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o ╚Ťar─â, dintr-o anumit─â perioad─â de timp, cu privire la o anumit─â problem─â etc.). [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. historiographie.
ISTORIOGRAF├ŹE, istoriografii, s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â auxiliar─â a istoriei care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor istorice ╚Öi al operelor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o ╚Ťar─â, dintr-o anumit─â perioad─â de timp, cu privire la o anumit─â problem─â etc.). [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. historiographie.
ISTORIOGRAF├ŹE, istoriografii, s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea cuno╚Ötin╚Ťelor istorice ╚Öi perfec╚Ťionarea metodelor proprii de cercetare, istoria luptelor dintre diferitele curente pentru interpretarea fenomenelor sociale (ca o reflectare a luptei de clas─â), prezentare evolutiv─â a cercet─ârilor pentru descoperirea legilor de dezvoltare a societ─â╚Ťii. ÔÖŽ Totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumit─â ╚Ťar─â sau perioad─â de timp. B─âlcescu a desf─â╚Öurat o vast─â activitate de cercet─âtor al istoriei, elabor├«nd o serie de lucr─âri valoroase, prin care ridic─â la un nivel mai ├«nalt istoriografia rom├«neasc─â. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2540. Marele lupt─âtor revolu╚Ťionar ╚Öi istoric N. B─âlcescu (1819-1852) ╚Öi ├«n anumit─â m─âsur─â M. Kog─âlniceanu (1817-1891), au ├«mbog─â╚Ťit cu lucr─âri de valoare istoriografia noastr─â. IST. R.P.R. 4. - Pronun╚Ťat: -ri-o-.
istoriograf├şe (-ri-o-gra-) s. f., art. istoriograf├şa, g.-d. art. istoriograf├şei; pl. istoriograf├şi, art. istoriograf├şile
istoriograf├şe s. f. (sil. -ri-o-gra-), art. istoriograf├şa, g.-d. art. istoriograf├şei; pl. istoriograf├şi, art. istoriograf├şile
ISTORIOGRAF├ŹE s.f. Disciplin─â care studiaz─â scrierile istoriografice; ╚Ötiin╚Ťa istoriei (2) [├«n DN]; (p. ext.) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumit─â ╚Ťar─â sau dintr-o anumit─â epoc─â. ÔŚŐ Istoriografie literar─â = totalitatea lucr─ârilor ╚Ötiin╚Ťifice av├ónd ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographie].
ISTORIOGRAF├ŹE s. f. 1. ╚Ötiin╚Ť─â auxiliar─â a istoriei care studiaz─â dezvoltarea cuno╚Ötin╚Ťelor, perfec╚Ťionarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, ╚Ötiin╚Ťa istoriei (2). 2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumit─â ╚Ťar─â sau epoc─â; totalitatea lucr─ârilor istorice referitoare la o problem─â. (< fr. historiographie)
ISTORIOGRAF├ŹE ~i f. 1) Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei istorice care studiaz─â izvoarele istorice. 2) Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumit─â perioad─â. 3) Totalitate a lucr─ârilor istorice privitoare la o problem─â. [G.-D. istoriografiei; Sil. -ri-o-gra-] /<fr. historiographie
istoriografie f. arta de a scrie istoria: istoriografia bizantin─â.
*istoriograf├şe f. (istorie ╚Öi grafie). Arta de a scrie istoria.
ISTORIOGRAF├ŹE (< fr. {i}; {s} gr. historia ÔÇ×istorieÔÇŁ + graphe ÔÇ×descriereÔÇŁ) s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â auxiliar─â a istoriei, care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor ╚Öi al operelor istorice. Istoria ÔÇô ca efort de cunoa╚Ötere ÔÇô s-a n─âscut din nevoia de fixare a memoriei evenimentelor petrecute, din necesitatea de a c─âuta r─âd─âcinile ├«n trecut ale unor fenomene contemporane ╚Öi din dorin╚Ťa de a desprinde din trecut ├«nv─â╚Ť─âminte pentru prezent ╚Öi viitor (ÔÇ×Historia, magistra vitaeÔÇŁ, istoria, ├«nv─â╚Ť─âtoarea vie╚Ťii). I. a str─âb─âtut, ├«n evolu╚Ťia ei, mai multe faze: ├«n Antichitate, i. greac─â (Herodot ÔÇ×p─ârintele istorieiÔÇŁ, Tucidide ╚Öi Polibiu) creeaz─â adev─ârate modele de cercetare ╚Öi analiz─â, urmate de istoricii romani (Tit Liviu, Tacit); Evul Mediu ├«nregistreaz─â un puternic regres, cronicarii medievali m─ârginindu-se la consemnarea ╚Öi explicarea superficial─â, adesea naiv─â, a evenimentelor. Rena╚Öterea a readus ├«n actualitate operele istorice ale Antichit─â╚Ťii ╚Öi a pus bazele criticii istorice, care s-a dezvoltat paralel cu investiga╚Ťia erudit─â. Ra╚Ťionalismul ╚Öi iluminismul au influen╚Ťat puternic i., preocupat─â tot mai mult s─â elaboreze o teorie a istoriei (G. Vico) ╚Öi s─â detecteze cauzele marilor procese istorice (E. Gibbon). Ca o reac╚Ťie la teoriile iluministe ╚Öi la ideologia Revolu╚Ťiei Franceze, a ap─ârut curentul romantic, interesat cu prec─âdere de Evul Mediu, de influen╚Ťa factorilor spirituali, care modelau evolu╚Ťia organic─â a popoarelor (istorismul lui L. von Ranke). A╚Öezarea cercet─ârii istorice pe baze strict ╚Ötiin╚Ťifice a fost ├«ncercat─â de pozitivism, al c─ârui obiect era reconstruirea riguroas─â a faptelor ╚Öi dezv─âluirea leg─âturilor cauzale. Pozitivismul a produs o istoriografie narativ─â, care privilegia aspectele politice ╚Öi militare, ├«mpotriva c─âreia s-a manifestat i. marxist─â, care explica procesele istorice prin ac╚Ťiunea legilor obiective de dezvoltare social─â ╚Öi prin lupta de clas─â, ╚Öi ╚ścoala de la Annales (revist─â francez─â de istorie ├«ntemeiat─â, ├«n 1929, de L. Febvre ╚Öi M. Bloch), promotoarea unei viziuni sintetice, dar interesat─â ├«n special de condi╚Ťiile materiale de existen╚Ť─â ╚Öi de mentalit─â╚Ťile ╚Öi sensibilit─â╚Ťile colective. Subordonarea i. marxiste fa╚Ť─â de exigen╚Ťele regimurilor comuniste a dus la discreditarea materialismului istoric. ├Än prezent, se manifest─â tendin╚Ťa de abordare pluridisciplinar─â ╚Öi statistic─â a fenomenului istoric. 2. Totalitatea scrierilor istorice dintr-un anumit spa╚Ťiu geografic sau dintr-o anumit─â perioad─â determinat─â de timp; totalitatea lucr─ârilor istorice privitoare la o problem─â.
ISTORIO- (HISTORIO-) ÔÇ×istorie, evolu╚Ťie istoric─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. historia ÔÇ×povestire, nara╚ŤiuneÔÇŁ > fr. historie-, germ. id., engl. id. > rom. istorio- ╚Öi historio-. Ôľí ~graf (v. -graf), s. m., 1. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â ├«n mod oficial s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii. 2. s. m., Specialist ├«n domeniul istoric; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor istorice ╚Öi a operelor istorice. 2. Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumit─â ╚Ťar─â, dintr-o anumit─â perioad─â de timp etc.; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., historiogram─â*.

Istoriografie dex online | sinonim

Istoriografie definitie

Intrare: istoriografie
istoriografie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-o-gra-