Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru istoriograf

ISTORIOGR├üF, istoriografi, s. m. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â, ├«n trecut, ├«n mod oficial, s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. historiographe, lat. historiographus.
ISTORIOGR├üF, istoriografi, s. m. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â, ├«n trecut, ├«n mod oficial, s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. historiographe, lat. historiographus.
ISTORIOGR├üF, istoriografi, s. m. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â ├«n mod oficial s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. autor de studii istorice; istoric. Unul din domnii scumpi ├«n pomenirea viitorimii a fost ╚Öi Vasile Lupu... Hronicarii rom├«ni, istoriografii poloni ╚Öi unguri, diaconul arab Pavel, au scris mult pentru el. NEGRUZZI, S. I 283. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-o-.
istoriográf (-ri-o-graf) s. m., pl. istoriográfi
istoriográf s. m. (sil. -ri-o-graf), pl. istoriográfi
ISTORIOGRÁF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)
ISTORIOGR├üF s.m. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â oficial s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia ÔÇô istorie, graphein ÔÇô a scrie].
ISTORIOGRÁF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus)
ISTORIOGRÁF ~i m. Persoană care se ocupă (în mod oficial) cu descrierea istoriei unei perioade date. [Sil. -ri-o-graf] /<fr. historiographe, lat. historiographus
istoriograf m. cel însărcinat a scrie istoria timpului.
*istoriogr├íf m. (vgr. istorio-gr├íphos, d. ß┐żistor├şa, istorie, ╚Öi gr├ípho, scri┼ş). Literat pasionat de a scrie istoria timpulu─ş lu─ş: Racine ╚Öi Boileau a┼ş fost istoriografi─ş lu─ş Ludovic XIV.
ISTORIOGRAF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)
ISTORIO- (HISTORIO-) ÔÇ×istorie, evolu╚Ťie istoric─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. historia ÔÇ×povestire, nara╚ŤiuneÔÇŁ > fr. historie-, germ. id., engl. id. > rom. istorio- ╚Öi historio-. Ôľí ~graf (v. -graf), s. m., 1. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â ├«n mod oficial s─â scrie istoria unei epoci, a unei domnii. 2. s. m., Specialist ├«n domeniul istoric; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor istorice ╚Öi a operelor istorice. 2. Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumit─â ╚Ťar─â, dintr-o anumit─â perioad─â de timp etc.; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., historiogram─â*.

Istoriograf dex online | sinonim

Istoriograf definitie

Intrare: istoriograf
istoriograf substantiv masculin
  • silabisire: -ri-o-graf