Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru istorie

IST├ôRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii ╚Öi societ─â╚Ťii. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â trecutul umanit─â╚Ťii ╚Öi al societ─â╚Ťilor omene╚Öti cu scopul de a le reconstitui. ÔÖŽ (Concr.) Scriere con╚Ťin├ónd evenimente ╚Öi fapte care se ├«ncadreaz─â ├«n aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â. 3. (Cu determinarea domeniului) ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea ╚Öi schimb─ârile succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ÔÖŽ (Concr.) Lucrare care trateaz─â probleme din aceste domenii. 4. Povestire, nara╚Ťiune. 5. (Fam.) ├Änt├ómplare, p─â╚Ťanie. ÔÖŽ Pozn─â, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire.
IST├ôRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii ╚Öi societ─â╚Ťii. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea complex─â a societ─â╚Ťii, a unui popor etc. ÔÖŽ (Concr.) Scriere con╚Ťin├ónd evenimente ╚Öi fapte care se ├«ncadreaz─â ├«n aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â. 3. (Cu determinarea domeniului) ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea ╚Öi schimb─ârile succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ÔÖŽ (Concr.) Lucrare care trateaz─â probleme din aceste domenii. 4. Povestire, nara╚Ťiune. 5. (Fam.) ├«nt├ómplare, p─â╚Ťanie. ÔÖŽ Pozn─â, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire.
IST├ôRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a oric─ârui fenomen ├«n natur─â ╚Öi ├«n societate. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea societ─â╚Ťii omene╚Öti ├«n ├«ntreaga ei complexitate ca un proces unitar, contradictoriu, desf─â╚Öurat pe baza unor legi obiective. Istoria R.P.R. se ocup─â cu dezvoltarea societ─â╚Ťii omene╚Öti pe teritoriul patriei noastre, Republica Popular─â Rom├«n─â, ├«ncep├«nd din vremurile cele mai ├«ndep─ârtate, p├«n─â azi. IST. R.P.R. 1. ├Äntreba╚Ťi dar istoria ╚Öi ve╚Ťi ╚Öti ce s├«ntem, de unde venim ╚Öi unde mergem. KOG─éLNICEANU, S. A. 45. Misia istoriei este a ne ar─âta, a ne demonstra aceast─â transforma╚Ťie continu─â, aceast─â mi╚Öcare progresiv─â a omenirii, aceast─â dezvoltare a simtimentului ╚Öi a min╚Ťii omene╚Öti. B─éLCESCU, O. II 10. ÔÖŽ Scriere care con╚Ťine fapte ca cele descrise mai sus; p. ext. obiectul de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt respectiv. C├«nd am ajuns, am g─âsit examenul pe la sf├«r╚Öit. Se cercetase istoria, geografia. NEGRUZZI, S. I 4. Istoria trebuie s─â fie, ╚Öi a fost totdeauna, cartea de c─âpetenie a popoarelor, ╚Öi fiec─ârui om ├«ndeosebi; pentru c─â fiecare stare, fiecare profesie afl─â ├«n ea reguli de purtare, sfat la ├«ndoirile sale, ├«nv─â╚Ť─âtur─â la ne╚Ötiin╚Ťa sa, ├«ndemn la slav─â ╚Öi la fapt─â bun─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 49. 3. (Cu determinarea domeniului) ╚śtiin╚Ť─â care are ca obiect studiul dezvolt─ârii, schimb─ârilor succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria literaturii. Ôľş Un loc important ├«n istoriografia rom├«n─â ├«l ocup─â publicarea de documente ╚Öi editarea cercet─ârilor ├«n leg─âtur─â cu istoria rela╚Ťiilor economice, politice ╚Öi culturale ruso-rom├«ne. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 372, 5/3. 4. Povestire, poveste, nara╚Ťiune. Vorbind ╚Öi g├«ndindu-m─â, parc─â m─â cobor pe ni╚Öte c─âr─âri uitate ├«n suflet, ╚Öi parc─â ici-colo se face lumin─â, ╚Öi dintr-o dat─â ceva uitat se deslu╚Öe╚Öte, ÔÇô ╚Öi aceasta se nume╚Öte o istorie veche. SADOVEANU, O. V. 92. A╚Ö pune r─âm─â╚Öag c─â istoria vie╚Ťii d-tale a s─â ne fac─â s─â adormim. NEGRUZZI, S. I 245. 5. (Familiar) ├Änt├«mplare, p─â╚Ťanie; pozn─â, ├«ncurc─âtur─â. V. comedie2. Pe drum, la ├«ntoarcere, i-a povestit ea toat─â istoria, toate st─âruin╚Ťele ╚Öi ├«nv├«rtiturile unchiului. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 16. ├«╚Öi spuse istoria ╚Öi ce p─â╚Ťi. ISPIRESCU, L. 8. S─â nu-l iei drept cine ╚Ötie ╚śi s─â faci vreo istorie. TEODORESCU, P. P. 597. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (popular, 5) istor├şe.
ist├│rie (-ri-e) s. f., art. ist├│ria (-ri-a), g.-d. art. ist├│riei; pl. ist├│rii, art. ist├│riile (-ri-i-)
ist├│rie s. f. (sil. -ri-e), art. ist├│ria (sil. -ri-a), g.-d. art. ist├│riei; pl. ist├│rii, art. ist├│riile (sil. -ri-i-)
IST├ôRIE s. v. nara╚Ťiune.
IST├ôRIE s. v. ├«ncurc─âtur─â, ├«nt├ómplare, p─â╚Ťanie, peripe╚Ťie, pozn─â.
ISTORIÁ vb. I. v. historia.
IST├ôRIE s.f. 1. Procesul obiectiv al dezvolt─ârii fenomenelor ├«n natur─â ╚Öi ├«n societate. 2. ╚śtiin╚Ťa care studiaz─â dezvoltarea complex─â a societ─â╚Ťii omene╚Öti, a unui popor, urm─ârind-o cronologic ca un proces unitar, desf─â╚Öurat pe baza unor legi obiective; (p. ext.) ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii faptelor dintr-un anumit domeniu. ÔÖŽ Scriere care cuprinde expunerea critic─â a unor fapte istorice. 3. Povestire, nara╚Ťiune. [Gen. -iei. / < lat., gr. historia].
IST├ôRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvolt─ârii fenomenelor ├«n natur─â ╚Öi societate. 2. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea societ─â╚Ťii omene╚Öti ├«n ├«ntreaga ei complexitate. 3. ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii faptelor ├«ntr-un anumit domeniu. ÔŚŐ expunerea critic─â a unor fapte istorice. 4. povestire, nara╚Ťiune. 5. (fam.) ├«nt├ómplare, p─â╚Ťanie; pozn─â. (< lat., gr. historia, it. istoria, dup─â fr. histoire)
ist├│rie (ist├│rii), s. f. ÔÇô 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea complex─â a societ─â╚Ťii, a unui popor etc. ÔÇô 2. Poveste, relatare. ÔÇô 3. Conflict, ├«ncurc─âtur─â, necaz. ÔÇô 4. Organ genital. ÔÇô Mr. isturie. Lat. historia sau gr. ß╝░¤ü¤ä╬┐¤ü╬»╬▒ (sec. XVII). Accentul istorie, ├«nv., se aude actualmente numai pentru sensurile 3 ╚Öi 4. ÔÇô Der. istorioar─â, s. f. (anecdot─â, povestire distractiv─â, banc); istornic, adj. (istoric), sec. XVIII, ├«nv.; istoric, adj., din fr. historique; istoricesc, adj. (istoric), sec. XVII, ├«nv.; istoric, s. m. (specialist ├«n istorie), din lat. historicus, sec. XVII; istorisi (var. rar─â istori), vb. (a povesti, a relata), din gr. ß╝░¤ü¤ä╬┐¤üß┐Â, ß╝░¤ü¤ä╬┐¤ü╬»¤â¤ë; istoriograf, s. m. (cronicar, istoric), din gr. ß╝░¤ü¤ä╬┐¤ü╬╣¤î╬│¤ü╬▒¤ć╬┐¤é (sec. XVIII); istoriografie, s. f. (╚Ötiin╚Ť─â auxiliar─â istoriei care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei concep╚Ťiilor ╚Öi operelor istorice); preistorie, s. f., din fr. pr├ęhistoire; preistoric, adj.
IST├ôRIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natur─â ╚Öi din societate. 2) Perioad─â a evolu╚Ťiei umane, posterioar─â preistoriei ╚Öi protoistoriei cunoscut─â din documente scrise. 3) ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei societ─â╚Ťii omene╚Öti ╚Öi a legit─â╚Ťilor ei de dezvoltare. ~a antic─â. ~a contemporan─â. ÔŚŐ A intra ├«n ~ a r─âm├óne ├«n memorie. 4) ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â succesiunea evolu╚Ťiei faptelor ├«ntr-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesiv─â a unor evenimente, fapte; povestire; nara╚Ťiune. 6) fam. ├Änt├ómplare neprev─âzut─â ╚Öi impresionant─â care intervine ├«n via╚Ťa cuiva; peripe╚Ťie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia
istorie f. 1. povestire mincinoas─â: astea sunt istorii; 2. pl. fam. ceremonii superflue, dificul╚Ť─â╚Ťi: a face prea multe istorii. [Gr. mod. ISTOR├îA (├«n limba modern─â cu sensul peiorativ)].
ist├▓rie f. 1. nara╚Ťiunea ╚Öi apre╚Ťierea evenimentelor ├«nsemnate cari constituie viea╚Ťa social─â ╚Öi religioas─â, politic─â ╚Öi militar─â, literar─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific─â a umanit─â╚Ťii; ea trebuie s─â fie ├«nainte de toate o oper─â de ╚Ötiin╚Ť─â, dar ╚Öi o oper─â de art─â, ├«ntruc├ót un istoric mare cat─â s─â ├«nsufle╚Ťeasc─â ma terialele sale printrÔÇÖo descriere plin─â de viea╚Ť─â ╚Öi a da astfel nara╚Ťiunii interesul unei ac╚Ťiuni, f─âr─â ├«ns─â a altera adev─ârul: istoria antic─â, medie (476-1453), modern─â (1453-1815) ╚Öi contemporan─â; 2. nara╚Ťiune ├«n genere; 3. descrierea lucrurilor naturei: istoria natural─â a plantelor.
*ist├│rie f. (lat. hist├│ria, d. vgr. ß┐żistoria din *vidtoria, rud─â cu lat. vid├ęre, a vedea ╚Öi germ. wissen, a ╚Öti). Nara╚Ťiunea evenimentelor (├«nt├«mpl─ârilor, faptelor) demne de ╚Ťinut minte din v─şa╚Ťa popoarelor: Erodot e p─ârintele istorii─ş; istoria se ├«mparte ├«n veche, medie, no┼ş─â ╚Öi contemporan─â. Nara╚Ťiunea ├«nt├«mpl─ârilor din v─şa╚Ťa unu─ş om: istoria lu─ş ╚śtefan cel Mare. Nara╚Ťiune de aventur─ş: copiilor le plac istoriile. V. poveste). Carte care cuprinde asemenea nara╚Ťiun─ş: istoria lu─ş Titu Livi┼ş. Istoria natural─â (a animalelor or─ş plantelor), descrierea lor, ╚Ötiin╚Ťele naturale. ÔÇô Fam. ╚Öi istor├şe (dup─â ngr.), povestire, ├«nt├«mplare: s─â-╚Ť─ş spun toat─â istoria!
ISTORIE s. istorisire, nara╚Ťiune, poveste, povestire, (├«nv.) spunere. (A ascultat o lung─â ~.)
istorie s. v. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. POZNĂ.
ISTORIA AVIA╚ÜIEI ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul apari╚Ťiei ╚Öi dezvolt─ârii avia╚Ťiei.
istoria muzicii, succesiunea ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu a faptelor privind via╚Ťa muzical─â ╚Öi rela╚Ťiile sale cu via╚Ťa social─â, opera de art─â muzical─â, interpretarea ╚Öi receptarea acesteia, considerate la nivel universal sau regional ╚Öi redate ├«n generalitatea ╚Öi specificitatea lor ├«n virtutea unei viziuni ideologice ╚Öi axiologice unitare. Fenomenul muzical, ├«n expresia sa rudimentar─â ori elementar─â, ocup├ónd un loc remarcabil ├«n existen╚Ťa unor popula╚Ťii cu organizare ├«nc─â tribal─â sau, dimpotriv─â, ├«n formele evoluate ale unei arte sincretice* ori autonome, a╚Öa cum o dovedesc marile culturi ale antic. (Egipt, Grecia [v. greac─â, muzic─â], Roma, India, China, Japonia, Indonezia etc.) ale unor grupuri de popoare (cele islamice de ex.), ale unor na╚Ťiuni (├«n sensul modern al no╚Ťiunii), ale unor entit─â╚Ťi culturale complexe, ca de ex. muzica europ. ╚Öi ├«n cadrul acesteia, muzica occid., ale unor epoci stilistice mai mult sau mai pu╚Ťin unitare (Rena╚Ötere*, baroc*), ale unor ╚Öcoli (ex. ╚Öcolile na╚Ťionale), grupuri ╚Öi curente (clasicism*, romantism*, impresionism*, expresionism*, romantism*), constituie obiectul ╚Öi substan╚Ťa i; ├«n func╚Ťie de concep╚Ťia dominant─â a i., aceste fenomene sunt reflectate, global sau par╚Ťial, dependent sau independent de via╚Ťa politic─â ╚Öi social─â a momentului avut ├«n vedere. ÔÖŽ Periodizarea ├«ns─â╚Öi ╚Ťine seama de aceste date ╚Öi coordonate, ponderea unui fenomen sau a unora dintre laturile sale fiind determinat─â pentru desemnarea perioadelor istorice (├«n care factorul cronologic este ├«ndeob╚Öte respectat). Constatarea c─â muzica este supus─â acelora╚Öi determin─âri politice ╚Öi sociale ca alte fenomene ale vie╚Ťii materiale ╚Öi spirituale a condus la desemnarea unor epoci ╚Öi perioade ale i. ├«nl─âuntrul istoriei generale. ├Än plus, o seam─â de date ╚Öi tr─âs─âturi estetice, apar╚Ťin├ónd celorlalte arte, au fost echivalate pe plan muzical, g─âsindu-se, inclusiv ├«n folosul periodiz─ârii, suficiente puncte comune ├«ntre romantismul literar ╚Öi cel al artelor sunetelor etc. Unele cercet─âri ├«nclin─â, dimpotriv─â, spre constituirea perioadelor i. din interiorul fenomenului muzical ÔÇô uneori pe temeiul schimb─ârilor intervenite ├«n tehnica componistic─â, propun├óndu-se astfel ├«nlocuirea unor termeni ca Rena╚Ötere prin ÔÇ×epoca polif. vocaleÔÇŁ, a aceluia de baroc prin ÔÇ×epoca basului cifrat*ÔÇŁ (Eggebrecht), a aceluia de expresionism prin serialism* etc. Dac─â spa╚Ťiul europ. a pus relativ mai pu╚Ťine probleme privind periodizarea, iar confrunt─ârile de optici ╚Öi de concep╚Ťii nu au ├«mpiedicat constituirea ├«n cele din urm─â a unui concept ├«ndeajuns de clar al muzicii europ., scrierea ├«ns─â a unei i. universale ÔÇô ├«n ├«n╚Ťelesul ei cel mai deplin ÔÇô a dovedit caducitatea unor optici ╚Öi, nu mai pu╚Ťin, suficien╚Ťa europocentrismului. Prin cercet─ârile etnomuzicologiei*, ale muzicologiei comparate, prin p─âtrunderea ├«n orbita interesului ╚Ötiin╚Ťific a vechilor culturi tradi╚Ťionale ale Orientului, s-au impus date noi ce trebuiau al─âturate ╚Öi inserate, ├«n ├«ntreaga lor specificitate, ├«n corpul considerat c├óndva des─âv├ór╚Öit al muzicii (europ.), s-au operat muta╚Ťii de ordinul valorii. Ist. univ. a muzicii tinde s─â ├«nglobeze ast─âzi tot ceea ce se cunoa╚Öte cu privire la muzica planetei, prin contribu╚Ťia unor muzicologi de o specializare adesea extrem─â, ├«ntr-un spirit care, raportat la metod─â, se dovede╚Öte oarecum eterogen, dar deosebit de fecund prin sugestiile oferite cercet─ârii ╚Öi cu consecin╚Ťe deja previzibile ├«n modelarea gustului pentru art─â. ÔÖŽ Limpezimea conceptului de i. este, fire╚Öte, o consecin╚Ť─â a limpezirii conceptului de istorie ├«n genere, de╚Öi trecutul venerabil al istoriei propriu-zise, nu a ├«nr├óurit dec├ót t├órziu apari╚Ťia unor veritabile i., primele scrieri rezum├óndu-se, ca ╚Öi ├«n alte sfere ale activit─â╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice sau artistice, la consemnarea de mituri, legende ╚Öi anecdote. Pasul urm─âtor l-a constituit alc─âtuirea ├«n sec. 19, de biografii consacrate marilor muzicieni (Forkel ╚Öi Spitta; Bach; Chrysander; H├Ąndel; F├ętis: ÔÇ×biografiile universaleÔÇŁ). C─âtre sf├ór╚Öitul aceluia╚Öi sec. (Ambros) ╚Öi mai ales la ├«nceputul celui urm─âtor (Lavignac) ÔÇô c├ónd se generalizeaz─â ╚Öi acceptarea i. ca disciplin─â universitar─â ÔÇô apar at├ót ist. univ. c├ót ╚Öi cele axate pe curentele na╚Ťionale sau pe epocile importante (antic., ev. med., Rena╚Ötere, muzic─â modern─â). Constituirea i. ├«n sec. 19 a fost favorizat─â de ÔÇ×exploziaÔÇŁ creatoare proprie romantismului (ceea ce a ╚Öi imprimat acestui sec. o orgolioas─â ╚Öi izola╚Ťionist─â autocontemplare) ╚Öi de climatul ob╚Ötesc ├«n care s-a constituit o viziune istoric─â ╚Öi despre istorie. Ideea unei cre╚Öteri valorice (av├ónd ca reper ╚Öi ca etalon tocmai romantismul) a ├«nt─ârit convingerea existen╚Ťei unui progres ne├«ntrerupt ├«n istorie. Dar evolu╚Ťionismul acesta plat a fost p─âr─âsit de├«ndat─â ce i. a p─â╚Öit ├«n faza sa modern─â, convingerea cercet─âtorilor fiind aceea a echilibrului existent ├«ntre epoci ╚Öi a pluralit─â╚Ťii culturilor. Ceva din imaginea acestui evolu╚Ťionism s-a p─âstrat totu╚Öi ├«n mentalitatea avangardei sec. 20, care argumenteaz─â necesitatea schimb─ârii (radicale) prin inexorabila ├«nlocuire una prin alta a epocilor creatoare ├«n numele progresului ne├«ntrerupt. Este tot at├ót de adev─ârat, ├«ns─â, c─â, departe de a mai avea acelea╚Öi afinit─â╚Ťi ╚Öi aptitudini de cunoa╚Ötere ca fa╚Ť─â de sec. 19, i. r─âm├óne pretutindeni profund ├«ndatorat─â epocii actuale, principala cauz─â a acestei situa╚Ťii const├ónd ├«n r─âsturn─ârile radicale ale principiilor de crea╚Ťie, ├«n succesiunea vertiginoas─â a tehnicilor, ceea ce se r─âsfr├ónge, dac─â nu negativ, ├«n orice caz ca o fr├ón─â asupra criteriilor de investigare istoric─â. ÔÖŽ Confundat─â c├óndva cu muzicologia* ├«ns─â╚Öi, i. este ╚Öi ast─âzi o disciplin─â prioritar─â ├«n sistemul acesteia. Nu doar frecven╚Ťa scrierilor de i. ├«ndrept─â╚Ťe╚Öte o atare afirma╚Ťie ci ╚Öi faptul c─â, ├«n ipostaza ei actual─â, i. sintetizezeaz─â o seam─â dintre rezultatele oferite de arheologie, istorie ╚Öi de istoria artelor, etnomuzicologie, psihologie muzical─â,* analiz─â* a operei (coroborat─â cu ÔÇ×monumentulÔÇŁ ╚Öi documentul sonor), organologie, sociologie, paleografie (biz., greg., orient.), aceste ╚Ötiin╚Ťe adiacente procur├ónd i., pe de o parte, datele concrete, iar pe de alta, ├«mprumut├óndu-i metodele lor, chemate s─â ├«ntregeasc─â, prin complementaritate, metodologia general─â. ├Ämprumutul este, de altfel, reciproc, ceea ce este dovedit, de pild─â, de etnomuzicologie, care, ├«n folclorul* copiilor ╚Öi adul╚Ťilor, a descoperit indicii ale ├«nceputurilor muzicii, ├«n egal─â m─âsur─â profitabile pentru i. (pentru a nu mai vorbi de faptul c─â, datorit─â conservatorismului s─âu folclorul poate pune la dispozi╚Ťia i. suficiente relicve de art─â muzical─â, destinate s─â acopere petele albe de pe harta disciplinei prioritare); la r├óndul s─âu, folclorul se str─âduie╚Öte, dincolo de oralitatea sa ╚Öi de ÔÇ×scurtimea memorieiÔÇŁ produsului colectiv, s─â-╚Öi alc─âtuiasc─â propria-i istorie. ÔÖŽ ╚śi ├«n Rom├ónia i. a debutat prin sporadice consemn─âri de fapte muzicale, la cronicari dar, mai ales, ├«n relat─ârile unor c─âl─âtori str─âini prin ╚Ť─ârile rom├óne. O dat─â cu apari╚Ťia ╚Öcolii na╚Ťionale ╚Öi cu cultivarea unei compozi╚Ťii de tip occid., cu dezvoltarea artei interpretative, se afirm─â interesul pentru biografie (Poslu╚Önicu) dar ╚Öi pentru istoria institu╚Ťiilor artistice (T.T. Burada). Istoria ca ╚Ötiin╚Ť─â, ghidat─â de metode ╚Öi de concep╚Ťie unitar─â, se afirm─â prin George Breazul, cel care coroboreaz─â sursele propriu-zis istorice cu cele oferite de folcloristic─â. El este cel care pune ╚Öi bazele unei i. vechi, prin cercetarea izvoarelor ant. referitoare la traci ╚Öi la muzicalitatea lor ╚Öi atrage ├«n acela╚Öi timp aten╚Ťia asupra valorilor medievale ale muzicii din Transilvania ca ╚Öi asupra acelora biz., ce trebuie integrate i. noastre profesionale. Lu├ónd ca punct de pornire aceast─â mo╚Ötenire, cercetarea istoric─â actual─â a acordat aten╚Ťie etapei daco-romane ╚Öi renascentiste (Tomescu), celei a ev. med. (Ciobanu, Moisescu, Barbu-Bucur), celei moderne (Vancea, Clemansa Firca, Valentina Sandu-Dediu, Irinel Anghel). Numeroase monografii, av├ónd ca obiect personalit─â╚Ťi artistice din toate timpurile, forma╚Ťii ╚Öi institu╚Ťii muzicale, furnizeaz─â lucr─ârilor de sintez─â date indispensabile. Istorii generale privind muzica rom├óneasc─â (Ghircoia╚Öiu, Ghenea, Octavian L. Cosma, Br├óncu╚Öi, Viorel Cosma, Elena Zottoviceanu) pornesc de la aceea╚Öi premis─â a continuit─â╚Ťii epocilor stilistice ╚Öi a complementarit─â╚Ťii culturilor ce ╚Öi-au extins influen╚Ťa p├ón─â pe teritoriul Rom├óniei, ├«nfluen╚Ť─â care, departe de a fi estompat tr─âs─âturile muzicii autohtone, au contribuit la accentuarea acestora, la definirea originalit─â╚Ťii ei, ├«n condi╚Ťiile unui stimulator circuit al valorilor universale.
ARCHIVU PENTRU FILOLOGIA ╚śI ISTORIA, prima revist─â periodic─â rom├óneasc─â cu caracter ╚Ötiin╚Ťific. Editat─â lunar de Timofei Cipariu, la Blaj, ├«ntre 1867-1872, cu ├«ntreruperi.
HISTORIA, MAGISTRA VITAE (lat.) istoria, ├«nv─â╚Ť─âtoarea vie╚Ťii ÔÇô Cicero, ÔÇ×De OratoreÔÇŁ, 19, 36.
HISTORIA AUGUSTA, culegere de biografii ale ├«mp─âra╚Ťilor romani, de la Adrian (117-138) p├ón─â la Numerian (283-284), inclusiv uzurpatorii. Ap─ârut─â la sf├ór╚Öitul sec. 4 sau la ├«nceputul sec. 5. De╚Öi controversat─â, constituie unul dintre cele mai importante izvoare ale istoriei Imp. Roman pentru sec. 2-3.
REVISTA DE ISTORIE, publica╚Ťie a sec╚Ťiei de istorie ╚Öi arheologie a Academiei Rom├óne. Apare lunar la Bucure╚Öti (din 1974). ├Än 1948-1974 a ap─ârut sub titlul de ÔÇ×StudiiÔÇŁ (├«n 1948-1954 trimestrial, ├«n 1955-1973 de ╚Öase ori pe an). Din 1990 apare cu titlul ÔÇ×Revista istoric─âÔÇŁ, editat─â de Institutul de Istorie ÔÇ×N. IorgaÔÇŁ al Academiei Rom├óne.
REVISTA DE ISTORIE ╚śI TEORIE LITERAR─é, publica╚Ťie a Institutului de istorie ╚Öi Teorie literar─â ÔÇ×G. C─âlinescuÔÇŁ al Academiei Rom├óne. Apare la Bucure╚Öti din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondat─â ╚Öi condus─â, p├ón─â ├«n 1965, de G. C─âlinescu. P├ón─â ├«n 1963 s-a numit ÔÇ×Studii ╚Öi cercet─âri de istorie literar─â ╚Öi folclorÔÇŁ. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Bu╚Öulenga, N. Florescu, Al. S─ândulescu.
REVISTA PENTRU ISTORIE, ARHEOLOGIE ╚śI FILOLOGIE, publica╚Ťie trimestrial─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1882-1922, cu mari intermiten╚Ťe), ├«ntemeiat─â de Grigore Tocilescu. Colaboratori: B.P. Hasdeu, N. Iorga, V.A. Urechia, M. Gaster, O. Tafrali.
ist├│rie, istorii s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor din natur─â ╚Öi din societate. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea societ─â╚Ťii omene╚Öti ├«n ├«ntreaga ei complexitate ca un proces unitar, desf─â╚Öurat pe baza unor legi obiective. ÔÖŽ Scriere con╚Ťin├ónd evenimente ╚Öi fapte care se ├«ncadreaz─â ├«n aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â; p. ext. obiectul de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt respectiv. ÔÖŽ Istoria Susanei = carte anaghinoscomena (necanonic─â) a Vechiului Testament, care formeaz─â cap. 13 (64 de versete) ca adaos la cartea canonic─â a lui Daniel. Cartea are un caracter instructiv ╚Öi moral, pun├ónd ├«n lumin─â credin╚Ťa neclintit─â a omului ├«n Dumnezeu. ÔÖŽ Istoria omor├órii balaururlui ╚Öi a sf─âr├óm─ârii lui Bel = carte anaghinoscomena (necanonic─â) a Vechiului Testament care, ├«n traducerea greceasc─â a Septuagintei, formeaz─â cap. 14 al c─âr╚Ťii canonice a lui Daniel. Este alc─âtuit─â dintr-un singur cap. (50 de versete), ├«n care se arat─â, printre altele, cum Daniel a omor├ót un balaur considerat sacru ├«n Babilon, fapt pentru care a fost aruncat ├«ntr-o groap─â cu lei fl─âm├ónzi, de unde a ie╚Öit nev─ât─âmat dup─â ╚Öapte zile. ÔÖŽ Istoria bisericii universale = ╚Ötiin╚Ť─â care expune dezvoltarea Bisericii de la ├«ntemeierea ei ╚Öi p├ón─â ast─âzi pe tot globul p─âm├óntesc ╚Öi ├«n toate direc╚Ťiile vie╚Ťii sale. ÔÖŽ Istoria Bisericii Ortodoxe Rom├óne = disciplin─â teologic─â ╚Öi istoric─â ├«n acela╚Öi timp, care cerceteaz─â critic via╚Ťa cre╚Ötin─â la rom├óni ╚Öi dezvoltarea Bis. rom├óne ├«n decursul veacurilor ├«n toate locurile patriei noastre, precum ╚Öi raporturile ei cu celelalte confesiuni cre╚Ötine. ÔÇô Din lat. historia.

Istorie dex online | sinonim

Istorie definitie

Intrare: istorie
istorie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e
Intrare: istoria
istoria verb grupa I conjugarea a II-a