Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru istoric

IST├ôRIC, -─é, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care apar╚Ťine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importan╚Ť─â deosebit─â (├«n dezvoltarea societ─â╚Ťii). ÔŚŐ Monument istoric = construc╚Ťie care pentru vechimea ╚Öi valoarea ei artistic─â este ocrotit─â de lege. ÔÖŽ Care se ocup─â cu fapte din istorie, care are ca tem─â istoria. Roman istoric. 2. Care se schimb─â ├«n cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat ├«n realitate, real2. 4. Care studiaz─â problemele sau fenomenele ├«n ordinea cronologic─â. Metod─â istoric─â. II. 1. S. m. Specialist ├«n domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (ampl─â) a unui fapt, a unui eveniment etc., ├«n ├«mprejur─ârile ├«n care s-a produs, ├«n ordinea desf─â╚Öur─ârii faptelor etc. ÔÇô Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
IST├ôRIC, -─é, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care apar╚Ťine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importan╚Ť─â deosebit─â (├«n dezvoltarea societ─â╚Ťii). ÔŚŐ Monument istoric = construc╚Ťie care pentru vechimea ╚Öi valoarea ei artistic─â, este luat─â sub ocrotirea statului. ÔÖŽ Care se ocup─â cu fapte din istorie, care are ca tem─â istoria. Roman istoric. 2. Care se schimb─â ├«n cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat ├«n realitate, real2. 4. Care studiaz─â problemele sau fenomenele ├«n ordinea cronologic─â. Metod─â istoric─â. II. 1. S. m. Specialist ├«n domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (ampl─â) a unui fapt, a unui eveniment etc., ├«n ├«mprejur─ârile ├«n care s-a produs, ├«n ordinea desf─â╚Öur─ârii faptelor etc. ÔÇô Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
ISTÓRIC1 s. n. Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amplu, în împrejurările în care s-a produs.
IST├ôRIC2, istorici, s. m. Persoan─â care face studii istorice, savant specialist ├«n domeniul istoriei; istoriograf. [B─âlcescu] s-a dovedit literat eminent, istoric iscusit. SADOVEANU, E. 49. Istoricii din acel veac Se dau de la dreptate-n laturi. CO╚śBUC, P. II 251. Cei dint├«i istorici au fost poe╚Ťi. B─éLCESCU, O. I 60.
IST├ôRIC3, -─é, istorici, -e, adj. 1. Care apar╚Ťine istoriei, care a intrat ├«n istorie, privitor la istorie; p. ext. care are o importan╚Ť─â deosebit─â ├«n dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. (v. semnificativ, ├«nsemnat, remarcabil, excep╚Ťional). Studii istorice. Ôľş Congresul al V-lea al P.C.R. a avut o ├«nsemn─âtate istoric─â pentru lupta revolu╚Ťionar─â din ╚Ťara noastr─â. IST. R.P.R. 595. Cucerind acest ora╚Ö [Leningrad], ├«n istoricele zile ale lui Octombrie 1917, proletariatul rus ╚Öi-a cucerit nu numai marea sa patrie, dar a cucerit viitorul pentru proletariatul mondial. STANCU, U.R.S.S. 125. Din timpurile celor dint├«i domni rom├«ni au r─âmas mai multe familii istorice. BOLINTINEANU, O. 423. ÔŚŐ Monument istoric = construc╚Ťie veche care, pentru valoarea ei artistic─â ╚Öi istoric─â, este luat─â sub ocrotirea statului. ÔŚŐ Materialism istoric v. materialism. ÔÖŽ Care se ocup─â cu fapte din istorie, care reprezint─â un fapt din istorie, care trateaz─â un subiect din istorie. Roman istoric. 2. Care se schimb─â ├«n cursul istoriei. Legile economice s├«nt legi cu caracter istoric. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a fost, a existat ├«n realitate, demn de crezut; real, just. Adev─âr istoric. 4. Care studiaz─â problemele sau fenomenele ├«n ordine cronologic─â. Metod─â istoric─â. ÔŚŐ Gramatic─â istoric─â v. gramatic─â. Fonetic─â istoric─â v. fonetic─â.
ist├│ric1 adj. m., s. m., pl. ist├│rici; adj. f. ist├│ric─â, pl. ist├│rice
ist├│ric2 s. n.
ist├│ric adj. m., s. m., pl. ist├│rici; f. sg. ist├│ric─â, pl. ist├│rice
ist├│ric s. n.
ISTÓRIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. v. cronologic. 4. v. memorabil.
ISTÓRIC s.m. Specialist în istorie; istoriograf. [< lat. historicus].
IST├ôRIC, -─é adj. 1. Care ╚Ťine de domeniul istoriei, privitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. Care se schimb─â ├«n cursul istoriei. 3. Corespunz─âtor faptelor din istorie; real, just. 4. Cronologic. // s.n. Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. ├«n mod am─ânun╚Ťit. [Cf. lat. historicus, fr. historique].
IST├ôRIC, -─é I. adj. 1. care ╚Ťine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimb─â ├«n cursul istoriei. 3. corespunz─âtor faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. ├«n mod am─ânun╚Ťit. III. s. m. specialist ├«n istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico)
IST├ôRIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de istorie; propriu istoriei. Metod─â ~c─â. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvel─â ~c─â. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importan╚Ť─â; care trebuie s─â intre ├«n istorie. /<lat. historicus, fr. historique
ISTÓRIC2 ~ci m. Specialist în istorie. /<lat. historicus, fr. historique
ISTÓRIC3 n. Relatare cronologică și amplă a stării de lucruri dintr-un domeniu până la etapa actuală; privire retrospectivă; incursiune în trecut. /<lat. historicus, fr. historique
istoric a. ce ╚Ťine de istorie. ÔĽĹ m. cel ce scrie istoria. ÔĽĹ n. nara╚Ťiune am─ânun╚Ťit─â: a face istoricul unei chestiuni.
*ist├│ric, -─â adj. (vgr. ß┐żistorik├│s, lat. historicus). Din istorie, al istorii─ş: fapte istorice. Timpur─ş istorice, a c─âror povestire e confirmat─â de documente (├«n opoz. cu timpur─ş fabuloase or─ş preistorice). Personagi┼ş istoric, care a existat; roman╚Ť, dram─â istoric─â, ale c─âre─ş personagi─ş ├«s luate din istorie, de╚Öi cele ma─ş multe detali─ş ├«s inventate. Nume istoric, nume celebru ├«n istorie. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care scrie istorie: Tucidide ╚Öi Tacit a┼ş fost celebri istoric─ş. S. n., pl. e. Nara╚Ťiune, expunere ma─ş scurt─â: a face istoricu une─ş ╚Ötiin╚Ťe. Adv. ├Än mod istoric: asta nu se poate sus╚Ťinea istoric.
ISTORIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. cronologic, diacronic, evolutiv. (Expunere ~ a faptelor.)
bis├ęric─â-monum├ęnt (ist├│ric) s. f. ÔŚŐ ÔÇ×├Än perioada 29 octombrie9 noiembrie, o echip─â de speciali╚Öti [...] a executat la biserica-monument istoric de la Boiana (ridicat─â ├«n secolele XXIII) lucr─âri de desalinizare a picturii murale printr-o metod─â original─â [...] [care] const─â ├«n folosirea fenomenului electroosmotic ╚Öi a efectului de perturbare termodinamic─â.ÔÇŁ R.l. 11 XI 72 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×P─âzitorul ╚Öi spiritul tutelar al bisericii-monument din ╚Üebea ├«mpline╚Öte 80 de ani.ÔÇŁ R.l. 13 XI 81 p. 1 (din biseric─â + monument [istoric])
ARHIVA ISTORIC─é A ROM├éNIEI, publica╚Ťie periodic─â de documente privind istoria Rom├óniei. Editat─â la Bucure╚Öti ├«n 1864-1865 ╚Öi ├«n 1867 de B.P. Hasdeu.
COMISIUNEA ISTORIC─é A ROM├éNIEI, comisie ╚Ötiin╚Ťific─â ├«nfiin╚Ťat─â ├«n 1910 de c─âtre Spiru Haret, cu scopul de a publica izvoarele istoriei na╚Ťionale. A func╚Ťionat p├«n─â ├«n 1938; a editat ÔÇ×Buletinul Comisiunii Istorice a Rom├ónieiÔÇŁ.
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE, comisie ├«nfiin╚Ťat─â ├«n 1892 cu menirea de a inventaria, studia, p─âstra ╚Öi restaura monumentele istorice. Din 1908 a editat un buletin, ├«n care erau publicate studii ╚Öi articole despre monumentele istorice ale trecutului (elaborate de N. Iorga, D. Onciul, V. P├órvan, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, Gr. Cerchez ╚Ö.a.). Sarcinile ei s├«nt preluate ast─âzi de Comisia Na╚Ťional─â a Monumentelor, Ansamblurilor ╚Öi Siturilor istorice, de pe l├«ng─â Ministerul Culturii.
MAGAZIN ISTORIC, revist─â de cultur─â istoric─â. Apare lunar, la Bucure╚Öti, din apr. 1867. Director: Dumitru Alma╚Ö. ├Äntre 1969 ╚Öi 1999, conducerea revistei a fost asigurat─â de Cristian Popi╚Öteanu; din 1999, redactor-╚Öef: Dorin Matei. Colaboratori: ╚śt. Pascu, D. Pippidi, V. C├óndea, D. Berindei, C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, R. Vulpe, ╚śt. ╚śtef─ânescu, M. Petrescu-D├ómbovi╚Ťa ╚Ö.a.
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA, revistă de istorie, editată la București între 1845 și 1848 de Aug. Treboniu Laurian și N. Bălcescu. După 1846, de editarea revistei se ocupă numai A.T. Laurian, care în 1851 va încerca să continue tipărirea ei (într-o formă schimbată) la Viena, din care scoate însă doar un singur volum. Rol însemnat în cristalizarea ideologiei pașoptiste și în crearea istoriografiei moderne românești.
REVISTA ISTORIC─é, publica╚Ťie lunar─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1915-1946). ├Änfiin╚Ťat─â de N. Iorga, care a condus-o p├ón─â ├«n 1940; ulterior a fost editat─â de istoricul N. B─ânescu.
REVISTA ISTORIC─é ROM├éN─é, publica╚Ťie trimestrial─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1931-1947), sug egida Institutului de Istorie Na╚Ťional─â de pe l├óng─â Universitatea Bucure╚Öti. A fost condus─â de un comitet de redac╚Ťie, iar din 1940 de C.C. Giurescu.
ISTÓRIC, -Ă adj. (cf. lat. historicus, fr. historique): în sintagmele fonetică istorică, gramatică istorică, imperfect istoric, lingvistică istorică, morfologie istorică și prezent istoric (v.).

Istoric dex online | sinonim

Istoric definitie

Intrare: istoric (adj.)
istoric adjectiv substantiv neutru
Intrare: istoric (s.m.)
istoric substantiv masculin substantiv neutru