istericale definitie

11 definiții pentru istericale

ISTERICÁLE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.
ISTERICÁLE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.
ISTERICÁLE s. f. pl. (Familiar) Criză de nervi, acces de isterie. Plîngea cu hohote, cu istericale. DUMITRIU, B. F. 45. A apucat-o istericale pe babă. ALECSANDRI, T. I 51.
istericále (fam.) s. f. pl., art. istericálele
istericále s. f. pl.
ISTERICÁLE s. pl. (MED.) (fam.) nevricale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.).
ISTERICÁLE f. pl. fam. Acces de isterie. /<ngr. isteriká
istericale f. pl. acces de isterie, criză de nervi: au apucat’o istericalele. [Gr. mod.].
*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.
ISTERICALE s. pl. (MED.) (grecism înv.) zumaricale (pl.).
istericale s. f. pl. acces, criză de isterie

istericale dex

Intrare: istericale
istericale substantiv feminin plural