isteciune definitie

7 definiții pentru isteciune

ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Învechit) Istețime. Iarba se usucă pe unde călcăm... înțălepciunea noastră e minciuna... isteciunea noastră, jăfuirea. RUSSO, S. 142.
isteciúne (înv.) s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
isteciúne s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
istecĭúne, V. istețime.
istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.

isteciune dex

Intrare: isteciune
isteciune substantiv feminin