ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Popular) Terminare, sfîrșire. Cu isprăvenia acestor prafuri, nu să vor tăia frigurile de tot. PISCUPESCU, O. 269. ♦ Încheiere, sfîrșit. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea... C-așa este datina Bună isprăvenia. TEODORESCU, P. P. 509.

ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Pop.) Terminare, încheiere, sfârșit. – Din isprăvi + suf. -enie.