isprăvnicit definitie

2 intrări

9 definiții pentru isprăvnicit

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).
isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă
isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă
ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.
2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

isprăvnicit dex

Intrare: isprăvnici
isprăvnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: isprăvnicit
isprăvnicit participiu
isprăvnicire infinitiv lung