9 definiții pentru isprăvnicit
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc,
vb. IV.
Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦
Tranz. și
refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din
ispravnic. ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc,
vb. IV.
Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦
Tranz. și
refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din
ispravnic. ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc,
vb. IV.
Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).
isprăvnicí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. isprăvnicésc,
imperf. 3
sg. isprăvniceá;
conj. prez. 3 să isprăvniceáscă
isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti. isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.
2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI. Isprăvnicit dex online | sinonim
Isprăvnicit definitie
Intrare: isprăvnici
isprăvnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: isprăvnicit
isprăvnicire infinitiv lung