isprăvnicie definitie

12 definiții pentru isprăvnicie

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -ie.
ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -ie.
ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. (Învechit) 1. Funcție de ispravnic. S-a hotărît să intre la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu... o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. Ard-o focu isprăvnicie!... că mare belea-i pe capul meu. ALECSANDRI, T. I 196. L-am silit pe bărbatu-meu să meargă la Ieș ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice din ținut. id. ib. 174. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. Înainte mergeau suitarii călări... Apoi urmau panțirii isprăvniciei. NEGRUZZI, S. I 29.
isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
ISPRĂVNICÍE s. (IST.) (înv.) stărostie.
ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.
ISPRĂVNICÍE ~i f. 1) Instituție condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituție. 3) Funcție de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. /ispravnic + suf. ~ie
isprăvnicie f. funcțiunea sau localul ispravnicului: ce pricină ai la isprăvnicie? AL.
isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.
ISPRĂVNICIE s. (înv.) stărostie.
isprăvnicie s. v ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. EPITROPIE. GOSPODĂRIRE. PREFECTURĂ. TUTELĂ.

isprăvnicie dex

Intrare: isprăvnicie
isprăvnicie substantiv feminin