isprăvnicesc definitie

17 definiții pentru isprăvnicesc

ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. (Învechit) De ispravnic; privitor la ispravnic sau la isprăvnicie.
ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).
isprăvnicésc (înv.) adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști
isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă
isprăvnicésc adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști
isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă
ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
ISPRĂVNICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru ispravnici; de ispravnici. /ispravnic + suf. ~esc
isprăvnicesc a. de ispravnic: gătirea conacului isprăvnicesc FIL.
isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.
1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.
2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

isprăvnicesc dex

Intrare: isprăvnicesc
isprăvnicesc adjectiv
Intrare: isprăvnici
isprăvnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a