Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ispititor

ISPITIT├ôR, -O├üRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispite╚Öte; ademenitor, tentant; p. ext. fermec─âtor. 2. (├Änv.) Care cerceteaz─â, iscode╚Öte. ÔÇô Ispiti + suf. -tor.
ISPITIT├ôR, -O├üRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispite╚Öte; ademenitor, tentant; p. ext. fermec─âtor. 2. (├Änv.) Care cerceteaz─â, iscode╚Öte. ÔÇô Ispiti + suf. -tor.
ISPITIT├ôR, -O├üRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispite╚Öte, atr─âg─âtor, ademenitor; p. ext. fermec─âtor. Ar a╚Ötepta numai un pretext ispititor pentru a uita ╚Öi a continua. REBREANU, R. I 249. Din ad├«ncime Ielele-╚Ťi c├«ntar─â Chem─âri ispititoare, ca-n pove╚Öti. CERNA, P. 123. 2. (├Änvechit) Care cerceteaz─â, iscoditor, c─âut─âtor. Trimisu-╚Öi-a... c─âut─âtori, Luceaferi ispititori. TEODORESCU, P. P. 20.
ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. și pl. ispititoáre
ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. și pl. ispititoáre
ISPITITÓR adj. v. ademenitor.
Ispititor Ôëá dezgust─âtor, sc├órbos
ISPITIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care ispite╚Öte; care atrage ╚Öi ademene╚Öte; tentant; ├«mbietor. 2) (despre persoane) Care ├«ntreab─â cu insisten╚Ť─â dorind puternic (prin diferite vicle╚Öuguri) s─â afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor
ispititor a. și m. 1. care duce în ispită: duh ispititor; 2. cercetător: își urmă ispititoarea colindă peste Olt OD.
ispititór, -oáre adj. Care te duce (te atrage) în ispită. Cercetător, iscoditor, spion; babele-s foarte ispititoare.
ISPITITOR adj. ademenitor, atrăgător, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.)

Ispititor dex online | sinonim

Ispititor definitie

Intrare: ispititor
ispititor adjectiv