Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ispitit

ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre r─âu) a ademeni, a tenta, a momi. ÔÖŽ Refl. (├Änv.) A se l─âsa ademenit, a c─âdea ├«n ispit─â, a gre╚Öi. 2. (├Änv.) A pune la ├«ncercare sau la o prob─â pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (├Änv.) A constata; a descoperi, a afla. ÔÇô Din sl. ispytati.
ISPIT├ŹT, -─é, ispiti╚Ťi, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (├Änv.; despre oameni) ├Äncercat2, experimentat. ÔÇô V. ispiti.
ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre r─âu) a ademeni, a tenta, a momi. ÔÖŽ Refl. (├Änv.) A se l─âsa ademenit, a c─âdea ├«n ispit─â, a gre╚Öi. 2. (├Änv.) A pune la ├«ncercare sau la o prob─â pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (├Änv.) A constata; a descoperi, a afla. ÔÇô Din sl. ispytati.
ISPIT├ŹT, -─é, ispiti╚Ťi, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (├Änv.; despre oameni) ├Äncercat2, experimentat. ÔÇô V. ispiti.
ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (├«n concep╚Ťia religioas─â) a ├«ndemna la s─âv├«r╚Öirea unui p─âcat. M─â ispite╚Öte, ca o ╚Öoapt─â seac─â, g├«ndul s─â plec totu╚Öi la C├«mpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu m─â ispite╚Öte amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu m─â ispiti; C─â m-ai ispitit, P├«nm-ai pr─âp─âdit. Feciori mi-ai luat, Cuc c─â m-ai l─âsat! P─éSCULESCU, L. P. 169. ÔŚŐ Absol. Ce alta are de lucru dec├«t s─â ispiteasc─â ╚Öi s─â p─âc─âleasc─â. CARAGIALE, O. III 56. ÔÖŽ Refl. (├Änvechit ╚Öi popular) A se l─âsa ademenit, atras, ├«ndemnat. Teutonii ╚Öi nordmanii r─ât─âcitori... s-au tot ispitit ├«n Orient dup─â dob├«nzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La t├«rg ├«n Bra╚Öov El c─â mi-a plecat, Dar n-a t├«rguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la ├«ncercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a ├«ncerca. Zmeul... voind s─â-i ispiteasc─â credin╚Ťa, i-au zis: ┬źApoi ce, dr─âgu╚Ť─â, dac─â vrei tu s─â ╚Ötii unde mi-i inima mea, iat─â! ea se afl─â ├«n v─âtrariul acela de colo!┬╗. SBIERA, P. 63. T├«n─ârule p─âtima╚Öe... S─â ╚Ötii c─â a ta iubire am voit s─â ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A c─âuta s─â vad─â, s─â cunoasc─â ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealalt─â a ╚Öoselei. Ispite╚Öti ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; ╚Öi dac─â nu-i nici o ├«mpiedecare, ne-aduci numaidec├«t r─âspuns. SADOVEANU, N. F. 118. ÔŚŐ Absol. Cu ochiul pironit c─âtre partea unde s-aude l─âtratul, el a╚Öteapt─â, ispite╚Öte, caut─â, m─âsoar─â luciul z─âpezei f─âr─â de c─ârare. ODOBESCU, S. III 42. ÔÖŽ A ├«ntreba (cu anumite inten╚Ťii ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, s─â afle cine i-a dat asemenea sfat iste╚Ť. SADOVEANU, D. P. 147. P─ârin╚Ťii b─âgar─â de seam─â c─â nu mai era fata ├«n apele ei ╚Öi se puse s-o cerceteze ╚Öi s-o ispiteasc─â, dar ea nu scoase grai din gur─â. POPESCU, B. III 46. 4. (├Änvechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum c─â fiicele Chiajnei, ├«n fie╚Öce diminea╚Ť─â, ie╚Öind din chilia lor, treceau printr-acea hor─â ca s─â mearg─â ├«n odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.
ISPIT├ŹT, -─é, ispiti╚Ťi, -te, adj. 1. Ademenit, tentat, momit, sedus, atras. 2. (├Änvechit) Trecut prin multe ├«ncerc─âri sau pus la ├«ncercare; ├«ncercat; p. ext. experimentat. C├«nd era vorba d-a se ├«nfiin╚Ťa curtea de casa╚Ťie, mul╚Ťi din oamenii no╚Ötri politici se ├«ntrebau unde o s─â g─âsim dou─âzeci de legi╚Öti ├«nv─â╚Ťa╚Ťi ╚Öi ispiti╚Ťi, cu cari s─â se poat─â pune ├«n mi╚Öcare o asemene ├«nalt─â inslitu╚Ťiune. GHICA, S. XX. ÔÖŽ De om ├«ncercat, experimentat. Ce vr├«st─â soco╚Ťi c─â poate s─â aib─â c─âpriorul acesta? P─âdurarul se uit─â cu o c─âut─âtur─â ispitit─â ╚Öi-╚Ťi r─âspunde: ┬źunsprezece luni!┬╗. NEGRUZZI, S. I 330.
ispit├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ispit├ęsc, imperf. 3 sg. ispite├í; conj. prez. 3 s─â ispite├ísc─â
ispit├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ispit├ęsc, imperf. 3 sg. ispite├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ispite├ísc─â
ISPIT├Ź vb. v. tenta.
ISPIT├Ź vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, g─âsi, interoga, ├«ncerca, ├«ncumeta, ├«ndr─âzni, ├«ntreba, m─âsura, observa, proba, scruta, studia, urm─âri, verifica.
ISPIT├ŹT adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, ├«ncercat, ├«nzestrat, preg─âtit, priceput, valoros, versat, vrednic.
A ispiti Ôëá a dezgusta
A ISPIT├Ź ~├ęsc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) ├«nv. (persoane sau caracterul ╚Öi sentimentele lor) A pune la ├«ncercare. 3) (persoane) A ├«ntreba cu insisten╚Ť─â, recurg├ónd la vicle╚Öuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati
ispit├Č v. 1. a (se) ├«ncerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri B─éLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi s─â vie s─â ispiteasc─â cu ├«nv─â╚Ť─âturile lor pe fiul s─âu ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult c─â... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].
ispitit a. 1. încercat; 2. experimentat: oștean vechiu și ispitit NEGR.
ispit├ęsc v. tr. (vsl. ispytat─ş, a ispiti; s├«rb. ispitati, a examina). Vech─ş. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca s─â vez─ş ce ╚Ötie. Az─ş. Cercetez, caut s─â aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc ├«n ispit─â: bani─ş nu-l ispitea┼ş. Rar. Cercetez ╚Öi aflu: el ispitise c─â a╚Öa era. V. refl. M─â ├«ncerc, tentez: nu te ispiti s─â trec─ş!
ispit├şt, -─â adj. Vech─ş. Tentat. Trecut pin multe ispite, ├«ncercat, experimentat.
ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)
ispiti vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA.
ispitit adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

Ispitit dex online | sinonim

Ispitit definitie

Intrare: ispiti
ispiti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ispitit
ispitit adjectiv