ispitire definitie

2 intrări

20 definiții pentru ispitire

ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.
ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.
ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (în concepția religioasă) a îndemna la săvîrșirea unui păcat. Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pînm-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169. ◊ Absol. Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56. ♦ Refl. (Învechit și popular) A se lăsa ademenit, atras, îndemnat. Teutonii și nordmanii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la încercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a încerca. Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă vrei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A căuta să vadă, să cunoască ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. F. 118. ◊ Absol. Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, D. P. 147. Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46. 4. (Învechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere, momire. 2. (Învechit) Încercare (prin care trece cineva în viață). Numai încetul cu încetul... prin multe ispitiri, numai după ce s-a lovit cu capul de toate zidurile și a dat destule dovezi că e destoinic de a se povățui însuși pe sine, are s-ajungă omul stăpîn de capul său și povățuitor pentru alții. SLAVICI, O. II 109. 3. (Învechit) Experiență. Ispitirea fost-au totdeauna Prea bună la om sfătuitoare; Ispitirea dară să ne spună Monarhia ce feliu de urmări are. BUDAI-DELEANU, Ț. 353. II. (Învechit) Demers, intervenție. Femeia... făcu oarecare rugăciuni și ispitiri zadarnice pentru a mîntui pe soțul ei. BĂLCESCU, O. II 199.
ispití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 să ispiteáscă
ispitíre s. f., g.-d. art. ispitírii; pl. ispitíri
ispití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispiteáscă
ispitíre s. f., g.-d. art. ispitírii; pl. ispitíri
ISPITÍ vb. v. tenta.
ISPITÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.
ISPITÍRE s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, íntervenție, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu.
A ispiti ≠ a dezgusta
A ISPITÍ ~ésc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) înv. (persoane sau caracterul și sentimentele lor) A pune la încercare. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati
ispitì v. 1. a (se) încerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri BĂLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult că... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].
ispitésc v. tr. (vsl. ispytatĭ, a ispiti; sîrb. ispitati, a examina). Vechĭ. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca să vezĭ ce știe. Azĭ. Cercetez, caut să aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc în ispită: baniĭ nu-l ispiteaŭ. Rar. Cercetez și aflu: el ispitise că așa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să trecĭ!
ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)
ispiti vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA.
ispitire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. INTERVENȚIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU.

ispitire dex

Intrare: ispiti
ispiti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ispitire
ispitire substantiv feminin