Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ispiti

ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre r─âu) a ademeni, a tenta, a momi. ÔÖŽ Refl. (├Änv.) A se l─âsa ademenit, a c─âdea ├«n ispit─â, a gre╚Öi. 2. (├Änv.) A pune la ├«ncercare sau la o prob─â pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (├Änv.) A constata; a descoperi, a afla. ÔÇô Din sl. ispytati.
ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre r─âu) a ademeni, a tenta, a momi. ÔÖŽ Refl. (├Änv.) A se l─âsa ademenit, a c─âdea ├«n ispit─â, a gre╚Öi. 2. (├Änv.) A pune la ├«ncercare sau la o prob─â pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (├Änv.) A constata; a descoperi, a afla. ÔÇô Din sl. ispytati.
ISPIT├Ź, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (├«n concep╚Ťia religioas─â) a ├«ndemna la s─âv├«r╚Öirea unui p─âcat. M─â ispite╚Öte, ca o ╚Öoapt─â seac─â, g├«ndul s─â plec totu╚Öi la C├«mpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu m─â ispite╚Öte amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu m─â ispiti; C─â m-ai ispitit, P├«nm-ai pr─âp─âdit. Feciori mi-ai luat, Cuc c─â m-ai l─âsat! P─éSCULESCU, L. P. 169. ÔŚŐ Absol. Ce alta are de lucru dec├«t s─â ispiteasc─â ╚Öi s─â p─âc─âleasc─â. CARAGIALE, O. III 56. ÔÖŽ Refl. (├Änvechit ╚Öi popular) A se l─âsa ademenit, atras, ├«ndemnat. Teutonii ╚Öi nordmanii r─ât─âcitori... s-au tot ispitit ├«n Orient dup─â dob├«nzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La t├«rg ├«n Bra╚Öov El c─â mi-a plecat, Dar n-a t├«rguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la ├«ncercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a ├«ncerca. Zmeul... voind s─â-i ispiteasc─â credin╚Ťa, i-au zis: ┬źApoi ce, dr─âgu╚Ť─â, dac─â vrei tu s─â ╚Ötii unde mi-i inima mea, iat─â! ea se afl─â ├«n v─âtrariul acela de colo!┬╗. SBIERA, P. 63. T├«n─ârule p─âtima╚Öe... S─â ╚Ötii c─â a ta iubire am voit s─â ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A c─âuta s─â vad─â, s─â cunoasc─â ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealalt─â a ╚Öoselei. Ispite╚Öti ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; ╚Öi dac─â nu-i nici o ├«mpiedecare, ne-aduci numaidec├«t r─âspuns. SADOVEANU, N. F. 118. ÔŚŐ Absol. Cu ochiul pironit c─âtre partea unde s-aude l─âtratul, el a╚Öteapt─â, ispite╚Öte, caut─â, m─âsoar─â luciul z─âpezei f─âr─â de c─ârare. ODOBESCU, S. III 42. ÔÖŽ A ├«ntreba (cu anumite inten╚Ťii ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, s─â afle cine i-a dat asemenea sfat iste╚Ť. SADOVEANU, D. P. 147. P─ârin╚Ťii b─âgar─â de seam─â c─â nu mai era fata ├«n apele ei ╚Öi se puse s-o cerceteze ╚Öi s-o ispiteasc─â, dar ea nu scoase grai din gur─â. POPESCU, B. III 46. 4. (├Änvechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum c─â fiicele Chiajnei, ├«n fie╚Öce diminea╚Ť─â, ie╚Öind din chilia lor, treceau printr-acea hor─â ca s─â mearg─â ├«n odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.
ispit├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ispit├ęsc, imperf. 3 sg. ispite├í; conj. prez. 3 s─â ispite├ísc─â
ispit├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ispit├ęsc, imperf. 3 sg. ispite├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ispite├ísc─â
ISPIT├Ź vb. v. tenta.
ISPIT├Ź vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, g─âsi, interoga, ├«ncerca, ├«ncumeta, ├«ndr─âzni, ├«ntreba, m─âsura, observa, proba, scruta, studia, urm─âri, verifica.
A ispiti Ôëá a dezgusta
A ISPIT├Ź ~├ęsc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) ├«nv. (persoane sau caracterul ╚Öi sentimentele lor) A pune la ├«ncercare. 3) (persoane) A ├«ntreba cu insisten╚Ť─â, recurg├ónd la vicle╚Öuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati
ispit├Č v. 1. a (se) ├«ncerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri B─éLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi s─â vie s─â ispiteasc─â cu ├«nv─â╚Ť─âturile lor pe fiul s─âu ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult c─â... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].
ispit├ęsc v. tr. (vsl. ispytat─ş, a ispiti; s├«rb. ispitati, a examina). Vech─ş. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca s─â vez─ş ce ╚Ötie. Az─ş. Cercetez, caut s─â aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc ├«n ispit─â: bani─ş nu-l ispitea┼ş. Rar. Cercetez ╚Öi aflu: el ispitise c─â a╚Öa era. V. refl. M─â ├«ncerc, tentez: nu te ispiti s─â trec─ş!
ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)
ispiti vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA.

Ispiti dex online | sinonim

Ispiti definitie

Intrare: ispiti
ispiti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a