ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Înv.) Hrisov, document vechi. – Din rus. spisok.

ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Înv.) Hrisov, document vechi. – Din rus. spisok.

ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Învechit) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate sau de privilegiu; carte domnească, hrisov, uric. Să-ți arăt ispisoacele din pod... Am, ian așa, un teanc de hîrțoage afumate. ALECSANDRI, T. 256.

ispisóc (înv.) s. n., pl. ispisoáce

ispisóc s. n., pl. ispisoáce

ISPISÓC s. v. hrisov.

ispisóc (ispisoáce), s. n. – Document, titlu, țidulă, decret. Din sl. ispisati „a scrie”, cf. rus. spisok „copie” (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR).

ispisoc n. vechiu act domnesc, în special hrisoave dela Domnii Moldovei (sec. XIV-XVII) scrise slavonește. [Rus. SPISOKŬ, copie (din slav. ISPYSŬ, autograf)].

ispisóc n., pl. oace (vsl. *is-pisŭkŭ, ispisŭ, copie, act, d. is-pisati, a scrie, a copia; rus. spisok, listă, registru, copie. V. letopiseț, zapis). Vechĭ. Act, document. V. hrisov.

ispisoc s. v. HRISOV.