ispașă definitie

10 definiții pentru ispașă

ISPÁȘĂ, ispașe, s. f. (Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din ispăși (derivat regresiv).
ISPÁȘĂ s. f. (Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din ispăși (derivat regresiv).
ISPÁȘĂ s. f. Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute mai ales de o vită intrată pe un teren străin. După ce-a venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o chelfăneală. CREANGĂ, A. 50.
ispáșă (înv.) s. f., art. ispáșa, g.-d. art. ispáșei; pl. ispáșe
ispáșă s. f., g.-d. art. ispáșei; pl. ispáșe
ISPÁȘĂ s. v. gloabă.
ISPÁȘĂ ~e f. arh. Amendă plătită pentru paguba pricinuită de o vită pe un ogor străin. /v. a ispăși
ispașă f. prețuirea pagubei făcută de vite într’o țarină: a venit rușinat dela ispașă CR. [Pol. ispasz, pagubă făcută de vite (din slav. ispasati, a paște)].
ispáșă f., pl. e și ășĭ (d. ispăși; pol. ispasz. V. ispas). Prețuirea saŭ constatarea pagubeĭ făcute de vite în semănăturĭ saŭ a ĭerbiĭ păscute pe islazu altuĭa saŭ a jafuluĭ și devastărilor: să facĭ ispașă (Sadov. VR. 1911, 3, 332). Banĭ p. a compensa această pagubă: să vezĭ ce ispașă are să plătească (tot acolo, tot pag. 332). – Și ispáșie (Mold. sud): vine prefectu să facă ispașie stricăcĭunilor (Sp. Popescu, VR. 1909, 8, 175).
ispașă s. v. GLOABĂ.

ispașă dex

Intrare: ispașă
ispașă substantiv feminin