ispășitor definitie

9 definiții pentru ispășitor

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.
ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.
ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește o vină, o greșeală (a sa sau a altuia); expiator. ◊ Expr. (Familiar) Țap ispășitor = persoană asupra căreia se aruncă greșelile altora. 2. (În concepțiile mistico-religioase) Care contribuie la iertarea, la ispășirea cuiva. Jertfă ispășitoare.
ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre
ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre
ISPĂȘITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.
ISPĂȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ispășește o vină sau o greșeală. ◊ Țap ~ persoană asupra căreia se arunca vina pentru o faptă comisă de altcineva. /a ispăși + suf. ~tor
ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.
ISPĂȘITOR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.

ispășitor dex

Intrare: ispășitor
ispășitor adjectiv