Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru ispășenie

ISPĂȘÉNIE, ispășenii, s. f. (Înv.) Ispășire. – Ispăși + suf. -enie.
ISPĂȘÉNIE, ispășenii, s. f. (Înv.) Ispășire. – Ispăși + suf. -enie.
ISPĂȘÉNIE, ispășenii, s. f. (Învechit) Ispășire. Se puseră pe rugăciuni și ispășenie. FILIMON, la TDRG.
ispășénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. ispășénia (-ni-a), g.-d. art. ispășéniei; pl. ispășénii, art. ispășéniile (-ni-i-)
ispășénie s. f. (sil. -ni-e), art. ispășénia (sil. -ni-a), g.-d. art. ispășéniei; pl. ispășénii, art. ispășéniile (sil. -ni-i-)
ISPĂȘÉNIE s. v. ispășire.
ispășénie f. Vechĭ. Ispășire. – La Flm. ispășánie, „ispașă”.
ispășenie s. v. ISPĂȘIRE.

ispășenie definitie

ispășenie dex

Intrare: ispășenie
ispășenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e