ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. – Din fr. islamisme.

ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. – Din fr. islamisme.

ISLAMÍSM s. n. Religia musulmanilor. V. mahomedanism.

islamísm s. n.

islamísm s. n.

ISLAMÍSM s. v. mahomedanism.

ISLAMÍSM s.n. Religia musulmanilor, întemeiată de Mahomed în sec. VII; mahomedanism. [< fr. islamisme].

ISLAMÍSM s. n. religie monoteistă, influențată de creștinism și mozaism, întemeiată de Mahomed în sec. VII și bazată pe perceptele Coranului; islam, mahomedanism. (< fr. islamisme)

ISLAMÍSM n. Religie monoteistă, răspândită în Asia și Africa, întemeiată de profetul Mahomed și bazată pe preceptele Coranului; mahomedanism. /<fr. islamisme

islamism n. 1. islamul: islamismul numără vr’o 218 milioane de sectatori; din Arabia el s’a răspândit în Persia, India, Africa de N. și Turcia; 2. totalitatea țărilor musulmane.

*islamízm n. Mohametanizm, islam.

ISLAMISM s. (BIS.) islam, mahomedanism, (înv.) mahometism.

ISLAMÍSM (< fr.) s. n.. Islam (1). 2. Mișcare politico-religioasă apărută în anii ’70 (inspirată de mișcarea Frații musulmani, Egipt, 1928) care preconizează islamizarea completă, radicală a dreptului, a instituțiilor, a guvernării.

islamísm s. n. Doctrină religioasă a islamului, bazată pe Coran, al cărui text Mahomed l-ar fi primit direct de la Allah, și pe Sunna, colecție de cărți sacre, a căror codificare s-a încheiat în sec. 10; mahomedanism, islam. – Din fr. islamisme.