iscusit definitie

2 intrări

18 definiții pentru iscusit

ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.
ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.
ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.
ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.
ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Îndemînatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. Între toate sistemele de prins raci... meșteșugul lui moș Hau mi se pare cel mai iscusit și mai vrednic de luat în samă. SADOVEANU, N. F. 89. Și, doamne, peste ce profesor înțelept și iscusit a dat. CREANGĂ, A. 18. Cerea cezarului Domițian să-i trimită meșteri iscusiți în orice măiestrii, pentru țara lui. NEGRUZZI, S. I 200. ◊ Fig. Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă, Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă. GOGA, P. 15. ◊ (Adverbial). Ceea ce încurcă lucrurile e că n-ai procedat prea iscusit. VORNIC, P. 174. ♦ (Substantivat, rar) Înțelept. Din ce parte s-aducă vrun iscusit? Ca să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. 2. (Învechit, despre obiecte) Făcut cu pricepere, executat cu măiestrie, cu artă. După ce mi-oi strînge așa bani făr-de samă de mulți, m-oi duce la tîrg, mi-oi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite și mai frumoase și m-oi îmbrăca cu ele. SBIERA, P. 250. Ceaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie... Toți sorbeau astă iscusită băutură – care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 74.
iscusí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 să iscuseáscă
iscusí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscuseáscă
ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor iscusit.) 3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. inteligent.
ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeș, frumos, înțelept.
Iscusit ≠ nepriceput, neiscusit, netalentat, stângaci
iscusí (iscusésc, iscusít), vb.1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie).
A ISCUSÍ ~ésc tranz. A face mai ager, mai isteț. /<sl. iskusiti
ISCUSÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate și inteligență. Critică ~tă. /v. a iscusi
iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăța pe cineva, a-l deștepta. 3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni șiret. 6. a face pe deșteptul, pe învățatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa.
iscusit a. priceput, dibaciu. [Slav. ISKUSITI, a cerca, a ispiti].
iscusít, -ă adj. (d. vsl. is-kusiti, a încerca, a ispiti. V. za-cuscă). Priceput, îndemănatic. Iscusit la minte, ager la minte.
ISCUSIT adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. îndemînatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. ingenios, inventiv, subtil. (Un procedeu ~.) 4. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 5. artistic, măiestrit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) 6. ager, deștept, dibaci, inteligent, isteț, indemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.)
iscusit adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS. ÎNȚELEPT.

iscusit dex

Intrare: iscusi
iscusi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: iscusit
iscusit adjectiv