iscoditură definitie

8 definiții pentru iscoditură

ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.
ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.
ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. Lucru iscodit; invenție, scornitură, minciună.
iscoditúră (rar) s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri
iscoditúră s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri
ISCODITÚRĂ s. v. creație, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
iscoditúră f., pl. ĭ. Lucru iscodit, scornitură (o mașină, o mincĭună).
iscoditu s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

iscoditură dex

Intrare: iscoditură
iscoditură substantiv feminin