Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru iscoditur─â

ISCODIT├ÜR─é, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; inven╚Ťie, scornitur─â; minciun─â. ÔÇô Iscodi + suf. -tur─â.
ISCODIT├ÜR─é, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; inven╚Ťie, scornitur─â; minciun─â. ÔÇô Iscodi + suf. -tur─â.
ISCODIT├ÜR─é, iscodituri, s. f. Lucru iscodit; inven╚Ťie, scornitur─â, minciun─â.
iscodit├║r─â (rar) s. f., g.-d. art. iscodit├║rii; pl. iscodit├║ri
iscodit├║r─â s. f., g.-d. art. iscodit├║rii; pl. iscodit├║ri
ISCODIT├ÜR─é s. v. crea╚Ťie, inven╚Ťie, minciun─â, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, scornitur─â.
iscodit├║r─â f., pl. ─ş. Lucru iscodit, scornitur─â (o ma╚Öin─â, o minc─şun─â).
iscoditură s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

Iscoditur─â dex online | sinonim

Iscoditur─â definitie

Intrare: iscoditur─â
iscoditur─â substantiv feminin