Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru iscodire

ISCOD├Ź, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva atent (╚Öi ├«n ascuns) pentru a afla un secret, adev─ârul etc.; a spiona. ÔŚŐ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva ├«ntreb─âri insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A n─âscoci, a inventa un lucru; a scorni, a pl─âsmui. ÔÇô Din sl. ischoditi.
ISCOD├ŹRE, iscodiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) iscodi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. iscodi.
ISCOD├Ź, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-am─ânuntul (╚Öi ├«n ascuns) pentru a afla un secret, adev─ârul etc.; a spiona. ÔŚŐ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva ├«ntreb─âri insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A n─âscoci, a inventa un lucru; a scorni, a pl─âsmui. ÔÇô Din sl. ischoditi.
ISCOD├ŹRE, iscodiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) iscodi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. iscodi.
ISCOD├Ź, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta (cu de-am─ânuntul), a c─âuta s─â cuno╚Öti, s─â afli ceva care e t─âinuit; a spiona. Va iscodi ce se petrece ├«n atelierele de la gar─â. VORNIC, P. 193. R─âm─âsesem t─âcut pe o buturug─â, privind cetele de pluta╚Öi, care se dep─ârtau, zgomoto╚Öi, iscodind p─âdurea. DUN─éREANU, N. 30. Trebuie s─â fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANG─é, P. 233. ÔÖŽ A p├«ndi. Doi jandarmi, bine lipi╚Ťi de trunchiurile plopilor, ├«i iscodeau calea. POPA, V. 174. ÔÖŽ A observa (pe cineva), a privi cercet─âtor. M─â iscode╚Öti cu ochii reci ╚Öi r─âi. CAZIMIR, L. U. 95. 2. A pune (cuiva) ├«ntreb─âri (├«n scop informativ), a-l descoase. ├Änainte de a fi prins arga╚Ťii de veste, boierul a ╚Öi ├«nceput a iscodi slug─ârimea, s─â afle ce f─âcuse Manlache de cu sear─â p├«n─â diminea╚Ťa. POPA, V. 60. Hot─âr├«... cu mintea lui ca s─â iscodeasc─â ╚Öi pe mari ╚Öi pe mici. ISPIRESCU, L. 375. ÔÖŽ Intranz. A se informa, a ├«ntreba. Fratele Alexa ╚Öi cu mine om intra chiar ├«n sara asta ├«n sat la D─âvideni ╚Ö-om iscodi printre oameni. SADOVEANU, P. 26. Mai iscode╚Öte ea pe ici pe colea s─â vad─â n-a putea afla ceva despre copil, dar copilul parc─â intrase ├«n p─âm├«nt. CREANG─é, P. 174. 3. A imagina, a scorni. Toat─â diminea╚Ťa iscodea cele mai fantastice pretexte, pentru a face ├«n asfin╚Ťit un drum p├«n─â la ╚śercaia. C. PETRESCU, S. 118. Puteam numiri def─âim─âtoare ├Än g├«ndul meu s─â-╚Ťi iscodesc, ╚śi te uram cu-nver╚Öunare, Te blestemam, c─âci te iubesc. EMINESCU, O. I 212. Acei ├«nr─âut─â╚Ťi╚Ťi au iscodit deosebite p├«ri mincinoase. NEGRUZZI, S. I 232. ÔÖŽ A inventa, a n─âscoci. Mare iznoav─â-i ╚Öi trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133.
ISCOD├ŹRE, iscodiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a iscodi ╚Öi rezultatul ei. 1. Cercetare, examinare (am─ânun╚Ťit─â). 2. Inven╚Ťie, scornire, n─âscocire. [├Än secolul al XVI-lea] latinismul ├«neca spiritele; neologismul ╚Ťinea loc de talent; iscodirea de cuvinte era geniul. RUSSO, O. 55.
iscod├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. iscod├ęsc, imperf. 3 sg. iscode├í; conj. prez. 3 s─â iscode├ísc─â
iscod├şre s. f., g.-d. art. iscod├şrii; pl. iscod├şri
iscod├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. iscod├ęsc, imperf. 3 sg. iscode├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. iscode├ísc─â
iscod├şre s. f., g.-d. art. iscod├şrii; pl. iscod├şri
ISCOD├Ź vb. 1. v. spiona. 2. v. scruta. 3. (Transilv., Ban. ╚Öi Bucov.) a ╚Ötirici, (fig.) a descoase. (├Äl ~ ca s─â afle ceva de la el.)
ISCOD├Ź vb. v. afla, analiza, cerceta, concepe, crea, descoperi, elabora, examina, face, g─âsi, g├óndi, imagina, inventa, m─âsura, n─âscoci, observa, pl─ânui, pl─âsmui, proiecta, realiza, scorni, scruta, studia, urm─âri.
ISCOD├ŹRE s. v. analiz─â, cercetare, examinare, observare, observa╚Ťie, scrutare, spionare, studiere, studiu.
iscod├ş (-d├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A cerceta, a investiga, a examina. ÔÇô 2. A ├Äntreba, a chestiona. ÔÇô 3. A spiona. ÔÇô 4. A descoperi, a afla, a n─âscoci. Sl. ischoditi ÔÇ×a ie╚ÖiÔÇŁ (DAR), cu sensul sl. s┼şchoditi ÔÇ×a explora, a spionaÔÇŁ (Cihac, II, 150; Iordan, Dift., 206; Scriban; Candrea). Totu╚Öi fonetismul nu pare clar. Este posibil s─â fi avut loc o ├«ncruci╚Öare cu radicalul sl. isk┼ş ÔÇ×cercetare, reclama╚ŤieÔÇŁ. ÔÇô Der. iscoad─â, s. f. (spion; ├«nv., cercetare, c─âutare; p├«nd─â; n─âscocire); iscodeal─â, s. f., (c─âutare; spionare; n─âscocire); iscoditor, adj. (explorator; curios; cercet─âtor); iscodnic, s. m. (spion), ├«nv., din sl. ischod─şnik┼ş; iscodaci, adj. (cercet─âtor), ├«nv. Cf. ishod, s. n. (├«nv., Exod), din sl. ischod┼ş (sec. XVI).
A ISCOD├Ź ~├ęsc tranz. 1) (persoane, lucruri) A urm─âri pe ascuns cu scopul de a culege informa╚Ťii ├«n interesul cuiva; a spiona. 2) (persoane) A ├«ntreba cu insisten╚Ť─â, recurg├ónd la diverse vicle╚Öuguri, pentru a afla un secret; a ispiti. 3) A examina ├«n mod insistent cu privirea. 4) A p─âtrunde cu mintea ├«n esen╚Ťa lucrurilor. 5) A crea ├«n imagina╚Ťie; a izvodi; a ticlui; a n─âscoci; a inventa; a ├«nchipui; a fabrica. /<sl. ischoditi
iscod├Č v. 1. a n─âscoci: a iscodi d─âri noi; 2. a spiona: a venit pentru a iscodi casele oamenilor CR.; 3. a se ar─âta pe undeva: acolo se iscodise o scorpie ISP. [Slav. S┼ČHODITI, a cerceta].
iscodire f. 1. n─âscocire, pl─âsmuire; 2. exploatare, spionare.
iscod├ęsc v. tr. (vsl. s┼şhoditi, a te scobor├«, a veni, a explora, infl. de ishoditi, a str─âbate. V. hudi╚Ť─â, hod). Spionez, cercetez: babele, neav├«nd treab─â, iscodeau casele oamenilor. Scornesc, inventez, n─âscocesc (o ma╚Öin─â, o minc─şun─â). V. refl. Apar, m─â ivesc undeva: un ╚Öarpe se iscodise ├«n gr─âdin─â.
iscod├şre f. Spionare. Inven╚Ťiune.
iscodi vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. EXAMINA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. MĂSURA. NĂSCOCI. OBSERVA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI.
ISCODI vb. 1. a observa, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.) 2. a scruta, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici, (fig.) a descoase. (Îl ~ ca să afle ceva de la el.)
iscodire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMINARE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. SCRUTARE. SPIONARE. STUDIERE. STUDIU.
iscod├ş, iscodesc, vb. tranz. ÔÇô A cerceta cu de-am─ânuntul, a spiona: ÔÇ×Ei iscodeau pe la ╚Ť─ârani, ├«n care sat se g─âse╚Öte c├óte-un asupritorÔÇŁ (Bil╚Ťiu-D─âncu╚Ö, 2005: 175). ÔÇô Din sl. săöhoditi ÔÇ×a cercetaÔÇŁ (Scriban, ╚ś─âineanu); din sl. ischoditi (DEX).

Iscodire dex online | sinonim

Iscodire definitie

Intrare: iscodi
iscodi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: iscodire
iscodire substantiv feminin