iscodi definitie

14 definiții pentru iscodi

ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva atent (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi.
ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi.
ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta (cu de-amănuntul), a căuta să cunoști, să afli ceva care e tăinuit; a spiona. Va iscodi ce se petrece în atelierele de la gară. VORNIC, P. 193. Rămăsesem tăcut pe o buturugă, privind cetele de plutași, care se depărtau, zgomotoși, iscodind pădurea. DUNĂREANU, N. 30. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. ♦ A pîndi. Doi jandarmi, bine lipiți de trunchiurile plopilor, îi iscodeau calea. POPA, V. 174. ♦ A observa (pe cineva), a privi cercetător. Mă iscodești cu ochii reci și răi. CAZIMIR, L. U. 95. 2. A pune (cuiva) întrebări (în scop informativ), a-l descoase. Înainte de a fi prins argații de veste, boierul a și început a iscodi slugărimea, să afle ce făcuse Manlache de cu seară pînă dimineața. POPA, V. 60. Hotărî... cu mintea lui ca să iscodească și pe mari și pe mici. ISPIRESCU, L. 375. ♦ Intranz. A se informa, a întreba. Fratele Alexa și cu mine om intra chiar în sara asta în sat la Dăvideni ș-om iscodi printre oameni. SADOVEANU, P. 26. Mai iscodește ea pe ici pe colea să vadă n-a putea afla ceva despre copil, dar copilul parcă intrase în pămînt. CREANGĂ, P. 174. 3. A imagina, a scorni. Toată dimineața iscodea cele mai fantastice pretexte, pentru a face în asfințit un drum pînă la Șercaia. C. PETRESCU, S. 118. Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. EMINESCU, O. I 212. Acei înrăutățiți au iscodit deosebite pîri mincinoase. NEGRUZZI, S. I 232. ♦ A inventa, a născoci. Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133.
iscodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscodésc, imperf. 3 sg. iscodeá; conj. prez. 3 să iscodeáscă
iscodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscodésc, imperf. 3 sg. iscodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscodeáscă
ISCODÍ vb. 1. v. spiona. 2. v. scruta. 3. (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici, (fig.) a descoase. (Îl ~ ca să afle ceva de la el.)
ISCODÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, concepe, crea, descoperi, elabora, examina, face, găsi, gândi, imagina, inventa, măsura, născoci, observa, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, scruta, studia, urmări.
iscodí (-désc, -ít), vb.1. A cerceta, a investiga, a examina. – 2. A Întreba, a chestiona. – 3. A spiona. – 4. A descoperi, a afla, a născoci. Sl. ischoditi „a ieși” (DAR), cu sensul sl. sŭchoditi „a explora, a spiona” (Cihac, II, 150; Iordan, Dift., 206; Scriban; Candrea). Totuși fonetismul nu pare clar. Este posibil să fi avut loc o încrucișare cu radicalul sl. iskŭ „cercetare, reclamație”. – Der. iscoadă, s. f. (spion; înv., cercetare, căutare; pîndă; născocire); iscodeală, s. f., (căutare; spionare; născocire); iscoditor, adj. (explorator; curios; cercetător); iscodnic, s. m. (spion), înv., din sl. ischodĭnikŭ; iscodaci, adj. (cercetător), înv. Cf. ishod, s. n. (înv., Exod), din sl. ischodŭ (sec. XVI).
A ISCODÍ ~ésc tranz. 1) (persoane, lucruri) A urmări pe ascuns cu scopul de a culege informații în interesul cuiva; a spiona. 2) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la diverse vicleșuguri, pentru a afla un secret; a ispiti. 3) A examina în mod insistent cu privirea. 4) A pătrunde cu mintea în esența lucrurilor. 5) A crea în imaginație; a izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa; a închipui; a fabrica. /<sl. ischoditi
iscodì v. 1. a născoci: a iscodi dări noi; 2. a spiona: a venit pentru a iscodi casele oamenilor CR.; 3. a se arăta pe undeva: acolo se iscodise o scorpie ISP. [Slav. SŬHODITI, a cerceta].
iscodésc v. tr. (vsl. sŭhoditi, a te scoborî, a veni, a explora, infl. de ishoditi, a străbate. V. hudiță, hod). Spionez, cercetez: babele, neavînd treabă, iscodeau casele oamenilor. Scornesc, inventez, născocesc (o mașină, o mincĭună). V. refl. Apar, mă ivesc undeva: un șarpe se iscodise în grădină.
iscodi vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. EXAMINA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. MĂSURA. NĂSCOCI. OBSERVA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI.
ISCODI vb. 1. a observa, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.) 2. a scruta, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici, (fig.) a descoase. (Îl ~ ca să afle ceva de la el.)
iscodí, iscodesc, vb. tranz. – A cerceta cu de-amănuntul, a spiona: „Ei iscodeau pe la țărani, în care sat se găsește câte-un asupritor” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 175). – Din sl. sǔhoditi „a cerceta” (Scriban, Șăineanu); din sl. ischoditi (DEX).

iscodi dex

Intrare: iscodi
iscodi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a