ISCHIÓN, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei părți care formează osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

ISCHIÓN, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei părți care formează osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

ÍSCHION s. n. (Anat.) Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. V. ilion, pubis. – Pronunțat: -chi-on.

ischión (-chi-on) s. n., pl. ischiónuri

ischión s. n. (sil. -chi-on), pl. ischiónuri

ISCHIÓN s.n. Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – șold].

ISCHIÓN s. n. os care, împreună cu ilionul și pubisul, formează osul iliac. (< fr. ischion)

*íschion și -ón n., pl. oane (vgr. ishion, din aceĭașĭ răd. cu ischias). Anat. Partea inferioară a osuluĭ coxal în care se îmbucă osu coapseĭ.