irupere definitie

2 intrări

23 definiții pentru irupere

IRÚMPE vb. III v. irupe.
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe.
IRÚMPE vb. III v. irupe.
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe.
IRÚMPE vb. III v. irupe.
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a intra cu violență. V. erupe. (Fig.) Izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă irupea toată tinerețea voioasă din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. – Variantă: irúmpe (CAMIL PETRESCU, U. N. 199) vb. III.
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei; irupție. – Variantă: irúmpere (CAMIL PETRESCU, N. 152) s. f.
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
irúpe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp[1]
irúpere s. f. rupere
IRÚPE vb. v. erupe.[1]
IRÚPERE s. v. erupție.
IRÚMPE vb. III. v. irupe.
IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].
IRÚPE vb. intr. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a țâșni. (după lat. irrumpere)
irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folosește. – Der. irupți(un)e, s. f., din fr. irruption.
A IRÚPE irúp intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a izbucni; a se dezlănțui; a se declanșa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violență. 4) (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a deborda. /<lat. irrumpere[1]
*irúp, irúpt, a irúpe v. intr. (lat. irrúmpere. V. rup). Năvălesc (invadez) subit și violent.
IRUPE vb. a erupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a țîșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.)
IRUPERE s. erupție, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.)

irupere dex

Intrare: irupe
irupe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
irumpe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: irupere
irupere substantiv feminin