Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru irup╚Ťiune

IR├ÜP╚ÜIE, irup╚Ťii, s. f. Izbucnire violent─â, apari╚Ťie nea╚Öteptat─â ╚Öi brusc─â; rev─ârsare brusc─â a apelor unui r├óu; n─âp─âdire, n─âv─âlire. [Var.: irup╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. irruption, lat. irruptio.
IRUP╚ÜI├ÜNE s. f. v. irup╚Ťie.
IR├ÜP╚ÜIE, irup╚Ťii, s. f. Izbucnire violent─â, apari╚Ťie nea╚Öteptat─â ╚Öi brusc─â; rev─ârsare brusc─â a apelor unui r├óu; n─âp─âdire, n─âv─âlire. [Var.: irup╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. irruption, lat. irruptio.
IRUP╚ÜI├ÜNE s. f. v. irup╚Ťie.
IR├ÜP╚ÜIE, irup╚Ťii, s. f. Izbucnire violent─â, ie╚Öire, n─âv─âlire, rev─ârsare. V. erup╚Ťie. To╚Ťi, plini de furie, fac irup╚Ťie pe sc─ârile palatului. BOLINTINEANU, O. 249. ÔŚŐ Fig. Era ├«n acest ╚Ťinut... o victorioas─â irup╚Ťie a vie╚Ťii vegetale. C. PETRESCU, C. V. 300.
ir├║p╚Ťie (izbucnire violent─â) (-╚Ťi-e) s. f., art. ir├║p╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ir├║p╚Ťiei; pl. ir├║p╚Ťii, art. ir├║p╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ir├║p╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ir├║p╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ir├║p╚Ťiei; pl. ir├║p╚Ťii, art. ir├║p╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
IR├ÜP╚ÜIE s. v. erup╚Ťie.[1]
IR├ÜP╚ÜIE s.f. Izbucnire violent─â; n─âv─âlire, rev─ârsare. [Gen. -iei, var. irup╚Ťiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].
IRUP╚ÜI├ÜNE s.f. v. irup╚Ťie.
IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)
IRÚPȚIE ~i f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis[1]
irup╚Ťi(un)e f. 1. n─âval─â nea╚Öteptat─â a du╚Ömanului ├«n ╚Ťar─â; 2. intrare subit─â ╚Öi brusc─â. 3. rev─ârsarea apelor.
*irup╚Ťi├║ne f. (lat. irr├║ptio, -├│nis). Invaziune (n─âv─âlire) subit─â ╚Öi violent─â. Intrare brusc─â. Fig. Rev─ârsare violent─â. ÔÇô ╚śi -├║p╚Ťie.
IRUP╚ÜIE s. erup╚Ťie, irupere, izbucnire, n─âv─âlire, r─âbufnire, ╚Ť├«╚Önire. (~ petrolului din p─âm├«nt.)

Irup╚Ťiune dex online | sinonim

Irup╚Ťiune definitie

Intrare: irup╚Ťie
irup╚Ťiune
irup╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e