irupțiune definitie

15 definiții pentru irupțiune

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție.
IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție.
IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, ieșire, năvălire, revărsare. V. erupție. Toți, plini de furie, fac irupție pe scările palatului. BOLINTINEANU, O. 249. ◊ Fig. Era în acest ținut... o victorioasă irupție a vieții vegetale. C. PETRESCU, C. V. 300.
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irúpție s. f. (sil. -ți-e), art. irúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (sil. -ți-i-)[1]
IRÚPȚIE s. v. erupție.[1]
IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].
IRUPȚIÚNE s.f. v. irupție.
IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)
IRÚPȚIE ~i f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis[1]
irupți(un)e f. 1. năvală neașteptată a dușmanului în țară; 2. intrare subită și bruscă. 3. revărsarea apelor.
*irupțiúne f. (lat. irrúptio, -ónis). Invaziune (năvălire) subită și violentă. Intrare bruscă. Fig. Revărsare violentă. – Și -úpție.
IRUPȚIE s. erupție, irupere, izbucnire, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.)

irupțiune dex

Intrare: irupție
irupțiune
irupție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e