IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală.

IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală.

IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Risipă, părăduire, irosire. (Cu pronunțare regională) Mîncarea-i cu cheltuială, Și de este irosală, Nu mai facem pricopseală. SEVASTOS, la TDRG.

iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli

iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli

IROSEÁLĂ s. v. irosire.

iroseală f. Mold. risipă: unde este iroseală, numai facem pricopseală POP. [V. irosì].

IROSEALĂ s. irosire, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru...)