Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ironizare

IRONIZ├ü, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironic─â fa╚Ť─â de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ÔŚŐ Refl. recipr. Se ironizau ne├«ncetat. ÔÇô Din fr. ironiser.
IRONIZ├üRE, ironiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ironiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ironiza.
IRONIZ├ü, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironic─â fa╚Ť─â de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ÔŚŐ Refl. recipr. Se ironizau ne├«ncetat. ÔÇô Din fr. ironiser.
IRONIZ├üRE, ironiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ironiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ironiza.
IRONIZ├ü, ironizez, vb. I. Tranz. A spune ironii pe socoteala cuiva, a avea o atitudine ironic─â fa╚Ť─â de cineva sau ceva; a lua peste picior, a zeflemisi. Cu ascu╚Ťime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schi╚Ťa ca un gen mai greu dec├«t romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. C├«nd un om ├«╚Öi ironizeaz─â o durere veche, crede c─â a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153.
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironiz├í vb., ind. prez. 1 sg. ironiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ironize├íz─â
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
IRONIZ├ü vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a ├«mpunge, a ├«n╚Ťepa, a ╚Öfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
IRONIZÁRE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva.)
IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
IRONIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ironiza. [< ironiza].
IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)
A IRONIZ├ü ~├ęz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua ├«n r├ós; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a ├«mpunge, a ├«n╚Ťepa, a ╚Öfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
IRONIZARE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva.)
A IRONIZA a da (cuiva) cu flit, a face bășcălie / mișto, a lua împrejur (pe cineva), a lua în balon / în bășcălie / în răspăr / în tărbacă / în zeflemea, a lua la bulane / la mijloc / la mișto / la perpulis (pe cineva), a miștocări, a mușca de cur (pe cineva), a plesni (pe cineva) în pălărie, a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas.

Ironizare dex online | sinonim

Ironizare definitie

Intrare: ironiza
ironiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ironizare
ironizare substantiv feminin