ironiza definitie

11 definiții pentru ironiza

IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A spune ironii pe socoteala cuiva, a avea o atitudine ironică față de cineva sau ceva; a lua peste picior, a zeflemisi. Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153.
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizá vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. și pl. ironizeáză
IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)
A IRONIZÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
A IRONIZA a da (cuiva) cu flit, a face bășcălie / mișto, a lua împrejur (pe cineva), a lua în balon / în bășcălie / în răspăr / în tărbacă / în zeflemea, a lua la bulane / la mijloc / la mișto / la perpulis (pe cineva), a miștocări, a mușca de cur (pe cineva), a plesni (pe cineva) în pălărie, a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas.

ironiza dex

Intrare: ironiza
ironiza verb grupa I conjugarea a II-a