IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.

IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denotă ironie. – Din fr. ironiste.

ironíst s. m., adj. m., pl. ironíști; f. sg. ironístă, pl. ironíste

ironístă s. f., pl. ironíste

IRONÍST, -Ă s.m. și f. Autor de ironii, persoană care vorbește sau scrie cu ironie; ironizator. [< fr. ironiste, it. ironista].

IRONÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. II. adj. care denotă ironie. (< fr. ironiste)

IRONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care vorbește sau scrie cu ironii. /<fr. ironiste, it. ironista

ironíst, -ă s. m. f. Persoană (scriitor) care practică ironia ◊ „Presupun că nici lingviștii nu pot uita următoarea lecție primită de la un mare ironist.” Cont. 26 III 71 p. 8 (din fr. ironiste; DN3)