Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ironie

IRON├ŹE, ironii, s. f. Vorb─â, fraz─â, expresie, afirma╚Ťie care con╚Ťine o u╚Öoar─â batjocur─â la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnifica╚Ťii opuse sensului lor obi╚Önuit; zeflemea, persiflare. ÔŚŐ Expr. Ironia sor╚Ťii = joc nea╚Öteptat al ├«nt├ómpl─ârii. ÔÇô Din fr. ironie, lat. ironia.
IRON├ŹE, ironii, s. f. Vorb─â, fraz─â, expresie, afirma╚Ťie care con╚Ťine o u╚Öoar─â batjocur─â la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnifica╚Ťii opuse sensului lor obi╚Önuit; zeflemea, persiflare. ÔŚŐ Expr. Ironia sor╚Ťii = joc nea╚Öteptat al ├«nt├ómpl─ârii. ÔÇô Din fr. ironie, lat. ironia.
IRON├ŹE, ironii, s. f. Vorb─â, fraz─â, expresie care con╚Ťine o u╚Öoar─â batjocur─â, folosind cuvinte opuse celor g├«ndite; zeflemea, persiflare. E du╚Öman al vorbelor de prisos. Brusc ╚Öi drept. Simplicitate s─ân─âtoas─â, demnitate b─ârb─âteasc─â, ironie lipsit─â de r─âutate. SADOVEANU, E. 242. Maria ├«i r─âspunse cu o ironie ├«nmuiat─â de triste╚Ťea ochilor negri, mari. CAMIL PETRESCU, N. 138. Dispre╚Ť, ironii ╚Öi ur─â ├«nt├«lneau pretutindenea. BART, E. 302. ÔŚŐ Expr. Ironia soartei = joc nea╚Öteptat al ├«nt├«mpl─ârii, care pare dictat de o inten╚Ťie mali╚Ťioas─â con╚Ötient─â.
iron├şe s. f., art. iron├şa, g.-d. art. iron├şei; pl. iron├şi, art. iron├şile
iron├şe s. f., art. iron├şa, g.-d. art. iron├şei; pl. iron├şi, art. iron├şile
IRON├ŹE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) ├«mpuns─âtur─â, ├«n╚Ťep─âtur─â, pi╚Öc─âtur─â, ╚Öfichi, ╚Öfichiuitur─â. (O ~ cu adres─â precis─â.)
IRON├ŹE s.f. 1. Cuv├ónt, fraz─â con╚Ťin├ónd o u╚Öoar─â batjocur─â, folosind semnifica╚Ťii opuse sensului lor obi╚Önuit; zeflemea, persiflare. ÔŚŐ Ironia soartei = situa╚Ťie intervenit─â contrar tuturor a╚Ötept─ârilor, ca un joc nea╚Öteptat al ├«nt├ómpl─ârii. 2. Categorie estetic─â ╚Öi filozofic─â desemn├ónd expresii sau imagini cu semnifica╚Ťii opuse sensului obi╚Önuit, ├«n scopul ridiculiz─ârii disimulate. ÔÖŽ Figur─â de stil prin care se enun╚Ť─â ceva pentru a se ├«n╚Ťelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia ÔÇô ├«ntrebare].
IRON├ŹE s. f. 1. persiflare. ÔŚŐ ironie a sor╚Ťii = situa╚Ťie intervenit─â contrar tuturor a╚Ötept─ârilor, ca un joc nea╚Öteptat al ├«nt├ómpl─ârii. 2. categorie estetic─â ╚Öi filozofic─â, desemn├ónd expresii sau imagini cu semnifica╚Ťii opuse sensului obi╚Önuit, ├«n scopul ridiculiz─ârii disimulate. ÔŚŐ figur─â de stil prin care se enun╚Ť─â ceva pentru a se ├«n╚Ťelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
IRON├ŹE ~i f. Vorb─â con╚Ťin├ónd o u╚Öoar─â batjocur─â (la adresa cuiva sau a ceva). ÔŚŐ ~a soartei joc al ├«nt├ómpl─ârii, care pare a fi o urmare a unei inten╚Ťii rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
ironie f. 1. batjocur─â fin─â; 2. figur─â de retoric─â prin care se zice contrarul de ceea ce vrea s─â se dea a ├«n╚Ťelege.
*iron├şe f. (vgr. eironeia, lat. ironia, ├«ntrebare naiv─â f─âcut─â cu scop de a-╚Ť─ş bate joc, cum avea obice─ş s─â fac─â filosofu Socrate; ironie). B─âta─şe de joc, luare ├«n r├«s pin vorbe contrare la ce─şa ce cuge╚Ť─ş tu (de ex.: vulpea zise m─âgarulu─ş: mintosule, de unde vi─ş?) Fig. Contrast ├«nt├«mpl─âtor care seam─ân─â a b─âta─şe de joc (cum ar fi un mare navigator ├«necat ├«ntrÔÇÖo balt─â): ironie a soarte─ş.
IRONIE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) ├«mpuns─âtur─â, ├«n╚Ťep─âtur─â, pi╚Öc─âtur─â, ╚Öfichi, ╚Öfichiuitur─â. (O ~ cu adres─â precis─â.)
ironie (gr. eironeia ÔÇ×ironieÔÇŁ), figur─â retoric─â prin care se enun╚Ť─â cel mai adesea o apreciere pozitiv─â ori chiar o laud─â simulat─â, pentru a se ├«n╚Ťelege c─â este vorba de o persiflare ori chiar de o batjocur─â, sau, uneori, de o apreciere negativ─â simulat─â ├«n locul celei pozitive, la adresa unei persoane (A): ÔÇ×Ne-a╚Ťi venit apoi, drept minte o sticlu╚Ť─â de pomad─â, Cu monoclu-n ochi, drept arm─â be╚Ťi╚Öor de promenad─â, [...] Iar ├«n schimb cu-averea toat─â vr-un papuc de curtezan─â... O, te-admir, progenitur─â de origine roman─â!ÔÇŁ (Eminescu) Sin. illusio.
IRONIE bășcălie, harneală, mișto, tiflă.

Ironie dex online | sinonim

Ironie definitie

Intrare: ironie
ironie substantiv feminin