Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ironic

IR├ôNIC, -─é, ironici, -ce, adj. C─âruia ├«i place s─â fac─â ironii, s─â ia ├«n r├ós; zeflemist, batjocoritor; care con╚Ťine, care exprim─â o ironie; ├«n╚Ťep─âtor. ÔÇô Din fr. ironique, lat. ironicus.
IR├ôNIC, -─é, ironici, -ce, adj. C─âruia ├«i place s─â fac─â ironii, s─â ia ├«n r├ós; zeflemist, batjocoritor; care con╚Ťine, care exprim─â o ironie; ├«n╚Ťep─âtor. ÔÇô Din fr. ironique, lat. ironicus.
IR├ôNIC, -─é, ironici, -e, adj. Care ironizeaz─â, c─âruia ├«i place s─â fac─â ironii; care con╚Ťine ironii, care exprim─â ironia; zeflemitor. V. sarcastic, caustic. I se p─âruse c─â z─âre╚Öte z├«mbete ironice la cei din jur. DUMITRIU, N. 114. S-a-n╚Ťeles de mai nainte C-o ironic─â grimas─â s─â te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. Englezul era ironic, dup─â cum v─âzui ├«n urm─â. BOLINTINEANU, O. 307.
ir├│nic adj. m., pl. ir├│nici; f. ir├│nic─â, pl. ir├│nice
ir├│nic adj. m., pl. ir├│nici; f. sg. ir├│nic─â, pl. ir├│nice
IR├ôNIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) ├«n╚Ťep─âtor. (Ton ~.)
IR├ôNIC, -─é adj. Care face ironii, care exprim─â o ironie; ├«n╚Ťep─âtor. [Cf. fr. ironique].
IR├ôNIC, -─é adj. care ironizeaz─â, care exprim─â ironie; ├«n╚Ťep─âtor. (< fr. ironique, lat. ironicus)
IRÓNIC1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, lat. ironicus
IR├ôNIC2 ~c─â (~ci, ~ce) Care con╚Ťine sau exprim─â o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Sur├ós ~. /<fr. ironique, lat. ironicus
ironic a. cu ironie: ton ironic.
*irónic, -ă adj. (vgr. eironikós, lat. irónicus). Plin de ironie: om, discurs, surîs, gest ironic. Adv. Cu ironie: a surîde ironic.
IRONIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) ├«n╚Ťep─âtor. (Ton ~.)

Ironic dex online | sinonim

Ironic definitie

Intrare: ironic
ironic adjectiv