irmologhion calofonicon definitie

6 definiții pentru irmologhion calofonicon

irmologhión, s.n. (înv.) carte care cuprinde melodii bisericești (irmoase).
irmologhion n. carte cuprinzătoare de irmosuri. [Gr. mod.].
irmológhion și -ón n., pl. oane (ngr. irmológion d. irmós, irmos, și lógion ca’n ana-loghion saŭ oro-logiŭ). Cartea care cuprinde irmoasele.
irmologhion v. catavasier (2).
irmologhion calofonicon, carte în notație (IV) psaltică (biz.) care cuprinde o selecție din irmoasele* canoanelor* sărbătorilor de peste tot anul, așezate după ehuri*, în varianta unor „cântări împodobite, înfrumusețate”. Manuscrisul Irmologhion calofonicon, al lui Macarie Ieromonahul (BAR, ms. rom. 1685, „scris cu însuși mâna sa în Monastirea Neamțului, anul 1833”), cuprinde 120 irmoase*, „frumos viersuitoare”, cum le numește autorul. Cf. Popescu, N.M., Viața și activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Buc., 1908, p. 87-90.
irmologhión, irmologhioane s. n. (Înv.) Carte bisericească de psaltichie care conține irmoase, tipărită în Țara Românească sub acest titlu pentru bis. din Transilvania și Banat; catavasier, octoihul mic. [Var.: irmológhiu s. n.] – Din gr. irmologhion.

irmologhion calofonicon dex