irmilic definitie

10 definiții pentru irmilic

IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.
IRMILÍC, irmilici, s. m. (Învechit) Monedă turcească care a circulat pe vremuri și în țările romînești. Țigănci sprîncenate, cu cozile pline de irmilici, stăteau cinchite lîngă oale. SADOVEANU, O. I 285. Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, H. 30. Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici. ALECSANDRI, P. P. 135.
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilíc s. m., pl. irmilíci
IRMILÍC s. icosar. (~ul era o monedă turcească.)
irmilíc (irmilíci), s. m.Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv.
irmilic m. Mold. 1. veche monedă turcească echivalentă cu icosarul: paftale mici tot din irmilici POP.; 2. horă după masa de cununie. [Turc. IRMILIK, din irmi, douăzeci].
irmilíc m. (turc. irmilik, d. irmi, doŭăzecĭ). O monetă turcească de aur care valora în Moldova cît și icosaru (V. icosar). O horă care se cîntă pin Moldova după masa de cununie și numită și mușama, și pin Muntenia nuneasca.
IRMILIC s. icosar. (~ era o monedă turcească.)

irmilic dex

Intrare: irmilic
irmilic substantiv masculin