iritant definitie

13 definiții pentru iritant

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. Care irită, care provoacă iritare, care întărîtă; enervant. ◊ (Adverbial) E iritant de indiscret... să-ți auzi numele strigat într-un restaurant. CAMIL PETRESCU, P. 128.
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. sg. iritántă, pl. iritánte
IRITÁNT adj. v. enervant.
Iritant ≠ calmant
IRITÁNT, -Ă adj. Care irită, supără; enervant; iritativ. [Cf. fr. irritant, it. irritante].
IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant)
IRITÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care irită sau enervează; în stare să irite sau să enerveze; supărător; enervant; agasant. /<fr. irritant
iritant a. care irită ușor. ║ n. substanță care excită organele.
*iritánt, -ă adj. (lat. irritans, -ántis). Care irită: substanță iritantă. S. n., pl. e. Substanță iritantă: sarea prea multă poate fi un iritant al stomahuluĭ.
IRITANT adj. agasant, enervant, plicticos, plictisitor, sîcîitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)

iritant dex

Intrare: iritant
iritant adjectiv