Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru iritabil

IRIT├üBIL, -─é, iritabili, -e, adj. Care se irit─â, se sup─âr─â u╚Öor; irascibil, sup─âr─âcios. ÔÇô Din fr. irritable, lat. irritabilis.
IRIT├üBIL, -─é, iritabili, -e, adj. Care se irit─â, se sup─âr─â u╚Öor; irascibil, sup─âr─âcios. ÔÇô Din fr. irritable, lat. irritabilis.
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil. V. nervos. El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile
IRITÁBIL adj. v. nervos.
IRIT├üBIL, -─é adj. Sup─âr─âcios; irascibil. ÔÖŽ Supus irita╚Ťiei. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].
IRIT├üBIL, -─é adj. sup─âr─âcios; irascibil. ÔŚŐ supus irita╚Ťiei. (< fr. irritable, lat. irritabilis)
IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis
iritabil a. care se irit─â lesne.
*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.
IRITABIL adj. irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Iritabil dex online | sinonim

Iritabil definitie

Intrare: iritabil
iritabil adjectiv