Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru irita╚Ťie

IRIT├ü╚ÜIE, irita╚Ťii, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoas─â; iritare. 2. Congestie u╚Öoar─â sau inflama╚Ťie (dureroas─â) a unui organ, a pielii etc. ÔÇô Din fr. irritation, lat. irritatio.
IRIT├ü╚ÜIE, irita╚Ťii, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoas─â; iritare. 2. Congestie u╚Öoar─â sau inflama╚Ťie (dureroas─â) a unui organ, a pielii etc. ÔÇô Din fr. irritation, lat. irritatio.
IRIT├ü╚ÜIE, irita╚Ťii, s. f. 1. Iritare. 2. Excitare anormal─â sau inflama╚Ťie a unui organ.
irit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. irit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. irit├í╚Ťiei; pl. irit├í╚Ťii, art. irit├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
irit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. irit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. irit├í╚Ťiei; pl. irit├í╚Ťii, art. irit├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
IRIT├ü╚ÜIE s. 1. v. inflama╚Ťie. 2. v. nervozitate.
IRIT├ü╚ÜIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de m├ónie; iritare. 2. Excitare anormal─â, inflama╚Ťie a unui organ. [Gen. -iei, var. irita╚Ťiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio].
IRIT├ü╚ÜIE s. f. 1. iritare. 2. congestie, inflama╚Ťie u╚Öoar─â a unui organ. (< fr. irritation, lat. irritatio)
IRIT├ü╚ÜIE ~i f. 1) Stare a unei persoane iritate. 2) Umflare ╚Öi ├«nro╚Öire u╚Öoar─â a unui organ sau ╚Ťesut. [G.-D. irita╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. irritation, lat. irritatio, ~onis
irita╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a irita; 2. starea persoanei iritate; 3. starea unui organ prea excitat.
*irita╚Ťi├║ne f. (lat. irrit├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a irita. Starea une─ş persoane iritate, unu─ş organ iritat. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
IRITA╚ÜIE s. 1. (MED.) congestie, inflama╚Ťie. (Are o ~ la ochi.) 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, necaz, nervozitate, sup─ârare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) n─âduf. (Stare de ~ trec─âtoare.)

Irita╚Ťie dex online | sinonim

Irita╚Ťie definitie

Intrare: irita╚Ťie
irita╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e