IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.[1]

IRIGAȚIÚNE s. f. v. irigație.

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

IRIGAȚIÚNE s. f. v. irigație.

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Sistem de alimentare cu apă pe cale artificială (mai ales prin canale) a terenurilor de cultură lipsite de umiditate. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. REBREANU, P. S. 83. Alcătuiseră, pe un șes din vecinătatea a două iazuri, un întreg sistem de irigații. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56.

irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)

irigáție s. f. (sil. -ți-e), art. irigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (sil. -ți-i-)[1]

IRIGÁȚIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)[1]

IRIGÁȚIE s.f. Udare, alimentare cu apă (făcută de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) în vederea măririi fertilității lor. [Gen. -iei, var. irigațiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].

IRIGAȚIÚNE s.f. v. irigație.

IRIGÁȚIE s. f. alimentare cu apă (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate în vederea măririi fertilității. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)

IRIGÁȚIE ~i f. Ansamblu de lucrări pentru udarea artificială a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) în vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigației; Sil. -ți-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis[1]

irigați(un)e f. 1. stropirea câmpiilor prin canale cari aduc apă din rîuri; 2. Med. stropirea unei părți bolnave.

*irigațiúne f. (lat. irrigátio, -ónis). Agr. Udarea cîmpiilor pin canale orĭ țevĭ. Med. Spălarea uneĭ rănĭ. – Și -áție.

IRIGAȚIE s. irigare. (~ unui teren agricol.)

IRIGÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlată cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției agricole și a asigurării independenței acesteia față de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distribuție a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosită în cultura orezului), i. prin circulație sau revărsare folosită pentru fânețe și pășuni), i. prin infiltrație sau în brazdă (folosită pentru culturile plantelor prășitoare, a viței de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care constă în distribuirea apei sub formă de picături care cad ca o ploaie și au o utilizare multilaterală), i. subterană și i. combinată cu drenajul. În prezent, se experimentează noi metode de i. (cu apă de mare desalinizată, cu ape industriale tratate etc.).