Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru iriga╚Ťie

IRIG├ü╚ÜIE, iriga╚Ťii, s. f. Ansamblul lucr─ârilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu ap─â a culturilor agricole ├«n vederea m─âririi produc╚Ťiei ╚Öi asigurarea independen╚Ťei acesteia fa╚Ť─â de regimul pluviometric. [Var.: iriga╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. irrigation, lat. irrigatio.[1]
IRIGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. iriga╚Ťie.
IRIG├ü╚ÜIE, iriga╚Ťii, s. f. Ansamblu de lucr─âri de ├«mbun─ât─â╚Ťiri funciare care asigur─â aprovizionarea dirijat─â cu ap─â a culturilor agricole ├«n vederea sporirii productivit─â╚Ťii. [Var.: iriga╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. irrigation, lat. irrigatio.
IRIGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. iriga╚Ťie.
IRIG├ü╚ÜIE, iriga╚Ťii, s. f. Sistem de alimentare cu ap─â pe cale artificial─â (mai ales prin canale) a terenurilor de cultur─â lipsite de umiditate. Intr─â ├«n labirintul de ╚Öan╚Ťuri de comunica╚Ťie, unde apa se aduna ca ├«n ni╚Öte canale de iriga╚Ťie. REBREANU, P. S. 83. Alc─âtuiser─â, pe un ╚Öes din vecin─âtatea a dou─â iazuri, un ├«ntreg sistem de iriga╚Ťii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56.
irig├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. irig├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. irig├í╚Ťiei; pl. irig├í╚Ťii, art. irig├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
irig├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. irig├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. irig├í╚Ťiei; pl. irig├í╚Ťii, art. irig├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
IRIGÁȚIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)[1]
IRIG├ü╚ÜIE s.f. Udare, alimentare cu ap─â (f─âcut─â de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) ├«n vederea m─âririi fertilit─â╚Ťii lor. [Gen. -iei, var. iriga╚Ťiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].
IRIGA╚ÜI├ÜNE s.f. v. iriga╚Ťie.
IRIG├ü╚ÜIE s. f. alimentare cu ap─â (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate ├«n vederea m─âririi fertilit─â╚Ťii. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)
IRIG├ü╚ÜIE ~i f. Ansamblu de lucr─âri pentru udarea artificial─â a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) ├«n vederea sporirii recoltei. [G.-D. iriga╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis[1]
iriga╚Ťi(un)e f. 1. stropirea c├ómpiilor prin canale cari aduc ap─â din r├«uri; 2. Med. stropirea unei p─âr╚Ťi bolnave.
*iriga╚Ťi├║ne f. (lat. irrig├ítio, -├│nis). Agr. Udarea c├«mpiilor pin canale or─ş ╚Ťev─ş. Med. Sp─âlarea une─ş r─ân─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
IRIGAȚIE s. irigare. (~ unui teren agricol.)
IRIG├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. Ansamblul lucr─ârilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlat─â cu ap─â a culturilor agricole ├«n vederea m─âririi produc╚Ťiei agricole ╚Öi a asigur─ârii independen╚Ťei acesteia fa╚Ť─â de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distribu╚Ťie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosit─â ├«n cultura orezului), i. prin circula╚Ťie sau rev─ârsare folosit─â pentru f├óne╚Ťe ╚Öi p─â╚Öuni), i. prin infiltra╚Ťie sau ├«n brazd─â (folosit─â pentru culturile plantelor pr─â╚Öitoare, a vi╚Ťei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care const─â ├«n distribuirea apei sub form─â de pic─âturi care cad ca o ploaie ╚Öi au o utilizare multilateral─â), i. subteran─â ╚Öi i. combinat─â cu drenajul. ├Än prezent, se experimenteaz─â noi metode de i. (cu ap─â de mare desalinizat─â, cu ape industriale tratate etc.).

Iriga╚Ťie dex online | sinonim

Iriga╚Ťie definitie

Intrare: iriga╚Ťie
iriga╚Ťiune
iriga╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e